Un „pantofar” la -50°C, în cel mai rece oraș din lume

Nu are cum să fie ceva cu care m-am mai întâlnit, motiv suficient de bun pentru a explora.

Vara lui 2017. Cu motocicleta sângerând ulei din furci după o groapă cât cea a Marianelor pe care n-am văzut-o, cu transpirația șiroind pe sub costumul moto bine închis la fermoar ca să țină miliardele de insecte la distanță de pielea mea de european obișnuit cu Autanul și cu moralul zdruncinat de pustietatea imposibil de anticipat sau de descris în cuvinte, așa intram în Yakutsk.

Cel mai mare și cel mai rece oraș al Pământului, în estul îndepărtat al Rusiei, în Siberia. Asta știm toți despre Yakutsk, însă ce nu știm este că vara noastră, cea europeană, este fix nimic față de vara din Siberia. O căldură năucitoare, un soare care te tâmpește pe toată durata zilei. Iar ziua de vară în Rusia e lungă. Adoptat de niște motocicliști binevoitori din oraș pentru a-mi rezolva problemele mecanice despre care am mai povestit, am zis să discut și despre lucruri deștepte, nu doar despre cât de bune sunt motocicletele adventure în Siberia sau cât de frumoase sunt rusoaicele. Ambele, de altfel, lucruri ce nu trebuiesc a fi neglijate. Max, omul meu din Yakutsk, unul dintre șefii clubului moto care a avut grijă de mine, om educat la Moscova și prin locuri cu ștaif din Europa Occidentală, s-a declarat dezamăgit, dacă nu chiar enervat, de afluxul important de turiști nord-americani și europeni care se joacă cu iarna siberiană.

„Cristian, vara aici vezi cum e, da? 40 de grade, soare, frumos! Problema e că iernile care durează opt sau zece luni pe an sunt îngrozitoare pentru cei care nu sunt obișnuiți. Și în ultimii ani avem tot mai mulți turiști care vin din Europa sau din Statele Unite să vadă cum e iarna aici. Iar mulți dintre ei o pățesc. Nu e de joacă, la noi minus 50 de grade Celsius e o temperatură des-întâlnită și cine nu e obișnuit poate chiar să moară din cauza expunerii la frigul extrem”. Asta zicea Max, iar eu, convins că în Siberia n-ai ce căuta iarna, îl aprobam. Și nu doar că îl aprobam, întăream faptul că trebuie să ai în bagaj o doză mare de inconștiență să te duci tu, european care vede zăpada la Poiana Brașov sau prin Austria câteva zile pe an, să îți bagi nasul în locuri a căror asprime ți-e imposibil de înțeles. Buuuun!

Doi ani și jumătate mai târziu, într-un decembrie 2019 despre care nu știam că va fi ultima perioadă de circulat liber pentru multă vreme de atunci încolo. Aeroportul Otopeni, terminalul plecări internaționale, cursa Aeroflot București-Moscova. Subsemnatul, firește. Și Moscova nu e destinația finală, destinația finală e Yakutsk, orașul lui Max în care ziceam eu că nu e în regulă să mergi iarna. Planul e așa. Revelionul la Moscova, apoi trenul Transsiberian până la Irkutsk, adică la Lacul Baikal. Acolo sunt cam minus 30 de grade, o numim perioadă de acomodare. După care din nou pe tren pentru câteva zile până la Yakutsk. Prognozele sunt blânde deocamdată, vorbesc despre -45, -50 de grade Celsius. Ceea ce e în regulă, se poate și mai frig. Mult mai frig.

De ce, o să mă întrebați? Pentru simplul motiv că vreau să văd cum funcționează un oraș care își trăiește viața în extreme. Care pleacă de la un plus 40 în mijlocul verii și se duce, într-un interval scurt, la minus 50, chiar și minus 60 de grade Celsius. Nu are cum să fie ceva cu care m-am mai întâlnit, motiv suficient de bun pentru a explora.

Acomodarea? Un nimic, minus 30 am mai avut și noi la Toplița

La Irkutsk e chiar decent. Dimineața mă trezesc cu un minus 30 de grade suportabil. Sigur, n-am plecat nici flower-power, hipster de Piața Victoriei care crede că învinge vicisitudinile vieții cu meditație, gânduri vesele și ceai de mușețel. Am un first-layer (pijamale, practic, dar simandicoșii îi spun așa în engleză) din lână merinos. Apoi merg prin straturi până la o geacă umplută cu pene și puf de gâscă despre care producătorul spune că oferă confort chiar și până la minus 45 de grade Celsius. În picioare cu o pereche de șosete clasice, peste ele o pereche de șosete de lână merinos croșetate de mama, iar bocancii ar trebui să ofere confort doar până pe la minus 35. Drept variantă de rezervă am cumpărat branțuri care se încălzesc și care rezistă degajând căldură chiar și vreo opt ore, zice producătorul. În mâini am mănuși subțiri, clasice, acoperite de unele masive, cu puf de gâscă în interior. Cagulă, căciulă, și aia e. După orice standard de călător amator în zone extreme, zic eu, mă calific la „acceptabil” spre „ok”. Și, cum spuneam, pe malul Baikalului e chiar decent. Ba chiar călduț, căci sunt nevoit să port geaca peste bluza de corp, dacă pun ceva între ele încep să transpir. Și nu e bine să transpiri în frigul extrem. Dar e frig extrem aici? Că minus 30 am mai prins pe vremuri și pe la Toplița, parcă. Păi dacă e așa de bine acum, cât de rău să fie la Yakutsk. Ce mi-e minus 30, ce mi-e minus 50. Un pic mai frig. Mai-mai că-mi pare rău că am luat atâtea zile de acomodare și că nu m-am dus direct în inima gerului.

Minus 50 nu e pe aceeași planetă cu minus 30

Ce naiv! Ce „pantofar”! Ce turist fără minte. Credeți voi că Max, siberian din tată-n fiu, călit în focurile verilor și în gerul iernilor de acolo, vorbea prostii? Credeți că n-aveam noi alte subiecte de discuție și s-a gândit să inventeze? Că voia iarna doar pentru el, îl deranjau turiștii? Nu, desigur. Omul era rațional și dădea sfaturi valoroase. Dar cine să le creadă! De fapt, cine să le ia în serios? Nu eu. Măi oameni buni, frați români, vorba discursului la indigo cu care încep toți politicienii. Frați români, nu există așa ceva. Contactul hainelor cu aerul înghețat din gara Yakutsk la 5 dimineața e halucinant. Pantalonii se întăresc, ai spune să se sparg la următorul pas ca în SF-urile low-budget din India. Părul din nas (hai-hai, lăsați, că toți avem) îngheață instant și înțeapă nările pe interior. Genele îngheață și se lipesc între ele, clipitul e o provocare. Fiecare centimetru de piele care rămâne expusă ustură, doare într-un fel în care eu, cel puțin, n-am mai simțit durerea. Ghetele mele care oferă confort or oferi, nu zic, dar până la minus 35. La minus 45, minus 50 sunt degeaba. Puteam la fel de bine să am șlapi cu desene cu sirene. Doar geaca pare să fie din film, nu simt absolut nimic pe suprafața corpului de care „se ocupă”. Asta dacă mă mișc. Dacă stau pe loc durează, fără să exagerez, un maximum de două minute până când corpul mi se răcește complet, începe să doară, și probabil că încep pericolele reale.

Bun, cum e în cel mai rece oraș din lume?

Contrar așteptărilor mele, dar într-un mod ciudat și confirmându-mi altele, Yakutsk pe timp de iarnă nu e cu mult diferit de Yakutsk pe timp de vară. În ceea ce privește activitatea și rutina zilnică, firește. La ora 8 dimineață, în fața blocului în care am închiriat un apartament, copii de cel mult zece ani așteaptă, cu ghiozdane uriașe în spate, autobuzele care să îi ducă la școală. Îmbrăcați cum trebuie desigur, pentru că aveam să aflu că în Yakutsk se câștigă considerabil mai bine decât în restul Rusiei și hainele de firmă, de calitate, care să reziste la temperaturile de iarnă sunt văzute drept adevărate investiții. Adică da, dai 2.000 de dolari americani pe o geacă Canada Goose sau una de top de la The North Face, dar o porți până se tocește. Iar cei mici își dau hainele bune de la unii la alții pe măsură ce cresc.

Următorul șoc a fost modul în care se tratează capitolul auto. Am văzut un episod pe viu, un vecin care a venit acasă. Se întâmplă astfel: în momentul parcării lor, mașinile sunt rapid curățate de zăpadă cu o mătură. În special în zonele sensibile, în jurul parbrizului, la oglinzi, la roți. Apoi, din portbagaj se scoate o husă groasă cu care e acoperită rapid toată mașina. În zona eșapamentului, în zona evacuării, husa e prevăzută cu un furtun lung pe care ies aburii, iese fumul de la sistemul de încălzire auxiliar care pornește, la intervale regulate, pe timp de noapte. Dimineața, husa e strânsă și lăsată în portbagaj, iar mașinile pornesc și funcționează normal, cu mici amendamente. În general, toate au zona radiatorului acoperită. Cu carton, cu cârpe, cu folii care blochează intrarea aerului foarte rece în zona motorului. Multe dintre ele, în special mașinile înalte, au montată un soi de cârpă sub motor, în zona scutului, cârpă care împiedică intrarea zăpezii și a bucăților de gheață de pe drum. Apoi, aproape fiecare parcare de cafenea, restaurant sau supermarket e ocupată de mașini cu motorul pornit. Am stat într-o zi cu o cafea vreo 45 de minute și m-am uitat. Sunt oameni care își lasă mașinile pornite chiar și o oră, cât timp își fac treaba. Probabil descuiate, nu cred că îi arde cuiva de furat mașini la minus 50 de grade.

Dincolo de toate astea, Yakutsk arată ciudat și pentru că toate, dar toate țevile și cablurile de… orice sunt la suprafață. Din mai multe motive, principalul fiind acela că permafrostul trebuie protejat. Permafrostul fiind pământul permanent înghețat, indiferent de anotimp, care dacă n-ar mai rămâne înghețat ar înghiți toate construcțiile din Siberia și ar degaja în aer niște gaze periculoase. Explicație ca-n Berceni, dar pe Wikipedia găsiți o groază de link-uri către explicații autorizate. Ei bine, permafrosul e protejat aici, ăsta e motivul pentru care și blocurile sunt construite pe piloni. E lăsat un spațiu cam de 1,5 metri între suprafața pământului și podeaua casei sau a blocului.

Viața merge înainte și la minus 50

Altfel, să știți de la mine că nu e ceva ce noi facem și ei nu pot face, pe timp de iarnă. La muncă merg și ei, mergem și noi. Cu autobuzele circulăm și noi, circulă și ei. Cu mențiunea că la final de 2019 în mijlocul Siberiei se plătea biletul în autobuz cu telefonul, prin NFC, în timp ce în capitala europeană București încă mai perforam bucăți de hârtie. Exagerez cu perforatul, dar nu cu mult. Restauranele funcționează și la ei, mâncarea e bună, chiar dacă lipsesc fructele și legumele proaspete în perioada asta. Peștele crud înghețat, tăiat bucățele, carnea de ren, fel de fel de „salate” de ou cu maioneză, cartofi, varză, cârnați. Nu mori de foame, dar plătești pe ele mai mult decât ai plăti, de exemplu, în vestul Rusiei. Motivele sunt evidente. Localnicii au printre cele mai mari salarii din Rusia, aproape indiferent de domeniul în care lucrează. Zilele de concediu sunt mai multe, aproape duble față de normal pentru unele meserii, iar salariile sunt mari, mari de tot pentru nivelul Rusiei. Sigur, asta și pentru că viața e mai scumpă decât în alte părți din Rusia. Un apartament într-un bloc nou, și se fac blocuri noi într-o veselie în Yakutsk, pleacă de la 1.100 de dolari pe metru pătrat, îmi zice Max. Benzina era atunci 56 de ruble pe litru (circa 3,9 lei), considerabil mai scumpă decât în vest, acolo unde bagi și cu 35 de ruble (2,4 lei). Mâncarea de la restaurante, mâncare din supermarket, serviciile, utilitățile, toate sunt mai scumpe decât în vest. Evident, din cauza dificultății cu care sunt fie produse, fie aduse aici.

O experiență absolut fantastică din care am scăpat fără degerături pentru că am luat în serios sfaturile. Și o experiență care mi-a conturat un nou plan: Siberia pe timp de iarnă cu motocicleta! Vorba lui Gimli din The Lord of The Rings: „Certainty of death. Small chance of success. What are we waiting for?”. Mă rog, așteptăm să se termine războiul, printre altele.

Imagini: Cristian Scutariu

• Multe alte teste, prezentări, discuții cu/despre mașini, motociclete, Formula 1, accesorii și călătorii găsești la SuperSpeed pe YouTube, aici.
• Dacă nu știi CE MAȘINĂ să îți cumperi, află părerea noastră despre oferta actuală pe cemasina.superspeed.tv, aici.
• Nu uita că poți vedea emisiunile SuperSpeed la PRO•TV și pe VOYO, aici.