Am condus Duster facelift și nu mi-e frică să raportez

În seara asta am aflat o cifră amețitoare. Din 2010 și până acum, Duster s-a vândut la nivel global în 820.000 de exemplare. Mașina se fabrică în 5 uzine în toată lumea și se vinde în majoritatea celor 100 de țări sub emblema Renault, dar mașina este, în esență, aceeași peste tot.

Acum două săptămâni, când mașina a fost lansată oficial în România, am aflat că s-au făcut modificări la designul exterior și interior, la echipări, la modularitate și la partea tehnică prin introducerea unui motor nou, de 1,2 litri pe benzină cu turbo, de 125 CP. Astăzi am condus fix acest exemplar, care costă 14.700 Euro în România și care vine, momentan, doar cu tracțiune față.

Am concluzionat următoarele.

În primul rând, ne place cum arată pe-afară: e la fel de bine închegată ca și până acum, are aripi impunătoare și un bot contemporan din punct de vedere design.

Apoi, redesenarea extensivă interiorului a fost o idee excelentă. Acum bordul arată mai bine, e mai prietenos, iar materialele sunt clar mai plăcute la atingere și dau impresia că vor rezista în timp.

În al treilea rând, cele cinci modificări comunicate de Dacia în privința echipărilor sunt unele mai interesante ca altele, dar toate de bun augur: media-nav-ul, care costă 300 de Euro și care înglobează un ecran tactil măricel și ușor de folosit, este fără îndoială cel mai important. Restul pot fi considerate niște adăugiri de bun simț: există acum tempomat mai ușor utilizabil, senzori de parcare și termometru pentru temperatura exterioară, iar comenzile pentru geamurile laterale au fost mutate de la locul lor, care era jos între scaune, pe panourile ușilor, acolo unde ar fi trebuit să fie de la bun început.

În rest, am mai observat că Duster este mai modulabil, are mai multe spații de depozitare la interior (mulțumită desenului nou al planșei de bord), are ESP și airbag-uri laterale în standard pe toate variantele și, foarte important, a fost lucrat cu atenție astfel încât pasagerii să audă mult mai puțin zgomote de vânt sau motor.

Nu înțelegeți greșit, Duster e în continuare zgomotos, dar față de ce-a fost înainte, e un progres semnificativ.

Cât privește motorul, trebuie să-i dai un pic de timp de acomodare. La început pare leneș, iar senzația este cu atât mai apăsătoare cu cât te sui la volan știind că asta este cea mai puternică Dacie construită vreodată. Însă după ce înțelegi că treptele a cincea și a șasea n-au fost făcute pentru a accelera mașina, ci cel mult pentru a păstra constantă viteza pe care o aveai când ai schimbat în sus dintr-a patra, și dacă reușești să treci și peste faptul că poziția la condus e în continuare foarte înaltă și slab susținută lateral, totul începe să se așeze în mintea ta. Motorul 1.2 TCe funcționează cel mai bine în treptele a treia și a patra, între 4.000 și 6.000 rpm.

Acolo el merge, trage și te ajută.

Și tot acolo, când treci cu mașina în viteză peste denivelări, fie ele din asfalt sau din macadam, înțelegi că Duster e în continuare o mașină pe care te poți baza.

Cel mai ieftin Duster costă 10.900 euro (1,6 16v 105 CP 4X2), iar cel mai scump costă 17.000 euro (1,5 dCi 110 CP, 4X4). Nivelurile de echipare se numesc acum Acces, Ambiance și Laureate, iar cea mai mare nemulțumire a mea este că nu-mi pot cumpăra un 1,5 dCi 110 CP 4X4 în echipare Acces. Deh, marketing.