Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.
Primăvara acesta vom putea fi martori ai lansării noului Mercedes-AMG GT Roadster, ultimul în rândul mașinilor sport fără acoperiș de la creatorii automobilului. Însă puțini știu că 2017 reprezintă a 60a aniversare a modelului ce a pus Mercedes-Benz pe harta producătorilor de supersportive decapotabile, legendarul 300 SL Roadster.
Totul a început cu victoriile modelului de curse 300 SL (W194) în diferite evenimente prestigioase ale sezonului competițional 1952. Aceasta a fost scânteia care a aprins flacăra pentru 300 SL Gullwing (generația W 198 I din 1954) care era derivat din modelul de competiții și 190 SL (generația W121 apărută în 1955). Gullwing a fost foarte apreciat pe piața americană, unde 800 din cele 1400 unități fabricate au fost vândute. Era echipat cu un motor de trei litri cu șase cilindri în linie cu injecție de benzină ce dezvolta 215 cai putere (cod M198) și cu o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. Ca să facem o comparație, în 2010 puteai cumpăra un BMW 523i cu 204 cai putere din aceeași cilindree. SL venea de la Sport Leicht, ceea ce îi permitea să aibă cea mai ridicată viteză maximă dintre toate autoturismele la vremea respectivă, anume 260 km/h. Poate cel mai interesant detaliu al mașinii erau ușile gullwing (aripă de pescăruș) ce se deschideau în sus. Cu toate că dispunea de acest mecanism, intrarea nu se făcea cu ușurință în modelul derivat dintr-o mașină de curse, așa că volanul se plia la 90 grade pentru a facilita urcarea la bord.
Cu toate că exista o variantă decapotabilă, 190 SL, motorul în patru cilindri de 1.9 litri și 105 cai putere nu putea concura cu fratele de trei litri la capitolul performanțe. Deși au fost fabricate 25.881 unități 190 SL, americanii doreau un SL 300 fără acoperiș, o sportivă adevărată, nu doar o mașină de croazieră. Inginerii din Stuttgart s-au conformat, iar pe 14 martie 1957, la Salonul Auto de la Geneva, Mercedes-Benz a dezvăluit publicului larg noul 300 SL Roadster. Cu unitatea M198, 300 SL avea o viteză maximă de 242 km/h. În 1962, blocul motorului din oțel a fost înlocuit cu unul din aluminiu, cu 44 kg mai ușor ce a adus și un plus de putere de 10 căluți. Modelul s-a fabricat până în 1963, în paralel cu 190 SL, fiind fabricate un total de 1858 unități, majoritatea fiind comercializate în SUA, iar din 1958 putea fi comandat și un acoperiș metalic opțional.
SL a continuat să trezească pasiuni prin generația W113 produsă între 1963 și 1971. Mulți o cunosc după porecla Pagoda, pe care a primit-o datorită plafonului ușor concav implementat de designerii Paul Bracq și Bela Barenyi. Pentru a continua tradiția de Sport și Light, capota, capacul portbagajului și fețele ușilor erau construite din aluminiu. Toate versiunile erau echipate cu motoare în șase cilindri cu injecție multi-punct de benzină, iar pentru prima dată în istoria SL, erau disponibile două cutii de viteze automate pe lângă cea manuală, una cu patru, iar cealaltă cu cinci rapoarte. Din martie 1966 erau chiar disponibile centuri de siguranță în trei puncte.
A urmat R107 începând cu 1972, primul SL disponibil cu motor V8, dar și cu diferite cutii de viteze, printre care două manuale (patru și cinci trepte) și două automate (una cu trei rapoarte și 4G-Tronic cu patru rapoarte). Cel mai puternic motor, V8-ul de 5.6 litri dezvolta 227 cai putere și propulsa decapotabila până la o viteză maximă de 225 km/h. Puterile nu evoluaseră așa mult din cauza crizei petroliere, însă în 1989, când a fost înlocuit de generația R129, lucrurile aveau să se schimbe.
Cu motoare de la 2.8 litri în șase cilindri în linie până la 7.3 litri V12 produse manual de AMG, noul SL voia să fie moștenitorul de drept al generației W 198 II și să pună accentul atât pe sportivitate, cât și pe confort. Motorul de 7.3 litri îl știți de pe Pagani Zonda, așa că nu era de joacă cu acest SL. Mașina a fost atât de populară încât a putut fi admirată în pelicule precum Liar Liar cu Jim Carrey sau în jocurile video populare precum Need For Speed III. Peste 200.000 unități R129 au fost fabricate, arătând că Mercedes-Benz nu a uitat cum să producă mașini pentru cei care vor să le curgă adrenalina în vene.
Pe 13 octombrie 2001, când a început producția lui SL R230, Mercedes a schimbat macazul. Cu un acoperiș metalic retractabil electric ce a crescut greutatea considerabil, SL nu mai era nici Sport și nici Light, însă s-a vândut foarte bine, fiind produs până la sfârșitul lui 2011.
La începutul anului 2012 a apărut generația R231, cea din zilele noastre, care vine echipată tot cu un acoperiș metalic pliabil, însă ea este sufocată de alte modele ale constructorului german. Pe de-o parte există Clasa E și S Cabrio pentru cei care vor să se plimbe în lux, pe de altă parte există noul AMG GT Roadster, un adevărat urmaș pentru ceea ce a reprezentat 300 SL, o sportivă pursânge fără acoperiș. Vânzările de dinainte de facelift nu au fost încurajatoare, dar după reîmprospătare semnele sunt mai bune.
Transformările pe care le-a suferit SL de-a lungul anilor au fost de fapt mulări după gusturile clienților. Oare va reuși Mercedes-Benz să țină flacăra legendei aprinsă încă 60 ani de acum încolo? Răspunsul este da, doar în cazul în care delimitează clientela foarte bine și readuce în prim plan valorile ce au făcut primul SL atât de dezirabil, sportivitatea și masa redusă.
