Alimentăm numai de la partenerii noștri OMV.
Spun asta pentru că 356 poate fi, fără probleme, o mașină de condus în fiecare zi. Pornește fără probleme, intră în viteze fără probleme (doar în marșarier trebuie să fii un pic talentat s-o bagi, în rest schimbătorul de viteze merge ca uns și nici nu tremură ca într-un Peugeot 208 când accelerezi), virează fără probleme, ia viraje cu viteză mare fără probleme. Singura chestie cu care trebuie să fii un pic atent ține de frâne. Mașina se oprește, că fix la generația asta au inventat inginerii un fel de combinație între discuri și tamburi, dar când frânezi simți în pedală un tremurat cu care trebuie să te obișnuiești. Dar, în rest, mașina răspunde excelent comenzilor, se simte sigură, masivă, amortizează plăcut denivelări din asfalt și e fiabilă!!!
Atâta dragoste în trafic nu primești nici dacă mergi cu motocicleta printre alți motocicliști pe Grossglockner, Trasfăgărășanul austriecilor. Serios, pentru un popor despre care se știe că e cam frigid emoțional, manifestările de bucurie pe care le trezește în Germania mașina asta sunt reconfortante. Practic, e dovada că și nemții sunt oameni.
- Ca să fii și tu ca Dylan din Beverly Hills
Dylan avea unul negru, A Speedster. Băiatul și-o ardea așa, cam rebel fără cauză, părea deprimat tot timpul, din ce-mi amintesc, dar mergea cu mașina în fiecare zi, ceea ce îl făcea un fel de precursor al lui Hank Moody, care merge cu un 964 decapotabil în Californication și o arde la fel de jemenfișist. E, mie mi se pare că în mașina asta poți să fii și tu în ce film vrei tu, practic.
Când zici Porsche, toată lumea se gândește direct la 911, iar aici poți să vii tu și să explici că, de fapt, 356 este primul model de Porsche. Că se numește 356 pentru că numele vine de la proiectul cu numărul 356 pe care îl făcea pe vremea aia compania. Că au fost produse în patru serii distincte, „pre-A”, apoi 356 A, 356 B și 356 C. Și că Ferry Porsche a explicat într-un interviu prin 1972 că „condusesem întotdeauna mașini rapide. Am avut Alfa Romeo, am avut și un BMW, am avut multe. Până la sfârșitul războiului am avut un Volkswagen Cabriolet cu motor supercharged și aia, de fapt, a fost ideea de bază. Am văzut că dacă aveai suficientă putere într-o mașină mică e mai plăcut de condus decât dacă ai o mașină mare cu multă putere. Pe această idee am început primele protitipuri de Porsche. Să facem mașina ușoară, să aibă un motor puternic…”
Povești din motorsportul anilor 50-60 există o mulțime. Toate se învârt în jurul aceleiași idei. Că pe vremea aia riscul de a merge la curse era mare și banii erau puțini, în timp ce acum riscul este mic, iar banii sunt mulți. Pe cât de plăcut este să mergi cu mașina asta relaxat, pe atât de înfricoșător trebuie să fie s-o conduci tare.
- Ca să faci lumea bucuroasă pe oriunde mergi
Până la urmă, uite, am găsit și un motiv altruist. Mașinile astea vechi nu sunt doar niște obiecte frumoase, sunt niște obiecte frumoase îmbrăcate în istorie și pasiune, iar reacția pe care o generează în public este invariabil o combinație de admirație, bucurie și respect.
Text publicat inițial pe 6 Septembrie 2018
