Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.
„Trebuia să fi văzut cum era aici acum douăzeci și ceva de ani. Câteva hale, podele murdare de ulei, zgomot infernal. Femei care asamblau motoare cu șorțuri de bucătărie (nu râde, așa e) și oameni care îți explicau că dacă sunt toleranțe diferite între elementele caroseriei pe diferite exemplare ale aceluiași model nu înseamnă decât că mașinile sunt unice. Ah, și testarea caroseriei se făcea cumva pe lângă Torino, între două… hambare.” Hans e ziarist la un cotidian financiar important din Germania. Are spre 60 de ani și, când vorbește, o face cu superioritatea aia nemțească ușor arogantă. Numai că dincolo de aroganța asta se mai citește și… ați ghicit, invidie. Gura lui zice „locul ăsta n-ar fi ajuns niciodată la standardele astea dacă nu-i luam noi” (și îl înțeleg, după cum veți vedea imediat), dar ochii lui știu că nebunia totală a italienilor are ceva ce precizia germană sintetizează mai greu: fucking sex appeal.
Rewind 24 de ore, intru în hala în care se construiește Urus și merg pe un coridor paralel cu linia de producție pe care sunt niște mașini mascate. Mă așez frumos pe un loc de unde să pot face un live corect pentru pagina de Facebook și aștept. După 20-30 de minute de forfotă se așază toată lumea, intră și niște băieți importanți cu echivalentul italian al SPP-iștilor grupați în jurul lor, după care se sting luminile, scriu repede pe ecranul telefonului „PREMIERĂ MONDIALĂ LAMBORGHINI URUS” și dau REC.
După 20 de minute de plictiseală în care deja mă întrebam dacă mă mai poate ține bateria până termină de vorbit directoarea de marketing, directorul de calitate, directorul fabricii și încă niște directori, se întâmplă un mic strănut pe ecrane, se stinge tot, după care muzica începe, prezentarea continuă cu un alt director, după care o voce din off zice „ne pare rău, avem niște probleme tehnice și prin urmare vă invităm să mergeți la un cocktail și vă chemăm noi după ce le rezolvăm”. Video mai jos, pe la min 23:
Audiența crede că e o glumă, după care râde, după care este preluată de Stefano Domenicali, CEO, care salvează momentul penibil cu grație, în singurul mod posibil: „fraților, suntem praf, ne cerem scuze, dar n-are sens să ieșiți la cocktail până se rezolvă problema, hai mai bine să băgăm mașinile pur și simplu, dați drumul luminilor și terminați cu prostiile astea.” Gen.
S-au aprins luminile, au intrat mașinile, și în timp ce nemții prezenți probabil dădeau deja mailuri către avocați să fie dați în judecată băieții de la tehnic, au început să curgă aplauzele.
Acum, ce să zic. Ați văzut deja mașina. Ați văzut că a păstrat atât de mult din conceptul prezentat tocmai în 2012, așa că factorul surpriză n-a fost la potențial maxim. DAR, pentru mine, lipsa acestei surprize totale asupra formei a fost compensată de bucuria că mașina chiar arată ca și când ar fi fost desenată pentru Batman sau Transformers. Da, eu aș fi vrut să fie un Veneno cu roți de monster truck, dar mă mulțumesc și cu acest Huracan mai înalt și cu jante pe 23.
Înainte să intru în niște explicații despre design, hai să facem un pic de…
…Context:
Urus nu este primul SUV Lamborghini, așa că nu e o „blasfemie” sau o „abominație” sau o „prostie”, cum mai poți auzi pe lângă tine specialiști dându-și cu părerea. Prin 1977, când aveau nevoie de bani, italienii au făcut un vehicul off-road pentru o companie americană care visa să creeze un înlocuitor pentru Jeep-ul armatei americane. Proiectul s-a numit Cheetah și s-a remarcat nu doar pentru că a avut un V8 de la Chrysler și abilități incredibile de off-roader, ci și o viață extrem de scurtă. N-a fost produs, iar unii spun că nu s-a întâmplat din cauză că semăna prea mult cu un alt vehicul gen buggy.
Eh, prin urmare, chiar dacă între timp Lamborghini a scos doar mașini a căror gardă la sol n-avea voie să depășească 0,5 mm, niște rădăcini puternice de off-road există și nu le poate nega nimeni. Provocarea pe care o scot comunicatorii de la Lamborghini în față este că ei au fost nevoiți să:
- Construiască o fabrică de la zero la Sant’Agata, pentru că oricum erau la capacitate maximă cu ce mașini sport făceau pe liniile existente;
- Producă o mașină cu gardă la sol mare care să meargă pe aproape orice fel de suprafață, dar să fie și UBER SPORTIVĂ;
- S-o facă să arate super spectaculos. Iar asta ne aduce la…
…Design
Mitja Borkert, șeful departamentului, pe care l-ați văzut și mai sus despre LM002 mi-a explicat în câteva cuvinte de unde a plecat și unde a vrut să ajungă. „Pentru noi, aici la Centro Stile, crearea unei mașini care să câștige publicul se întâmplă în trei etape. Prima ține de proporțiile maselor și volumele, a doua ține de design, și a treia ține de… detalii.” El zice că „simbolul creației lui Adam, atât de magic reprezentat în Capela Sixtină de Michelangelo, face casă bună cu munca pe care o facem noi, aici, în Sant’Agata, pentru Lamborghini. Hexagonul, baza paralelipipedului care reprezintă soliditatea muncii înfăptuite, este semnul recunoscut istoric al creativității Lamborghini”.
Teoretic, oamenii au vrut să creeze ceva ce n-a mai existat niciodată pe străzi. Au luat elemente caracteristice din cele mai importante mașini ale mărcii, după care au găsit cea mai bună variantă de a le integra într-o caroserie pe al cărei brief a scris de la început „modernitate și evocarea trecutului nostru glorios”.
Practic, ce le-a ieșit este această chestie pe care n-ai cum să n-o descrii ca fiind puternică sau Lamborghini. Din profil, Mitja mi-a explicat că se vede faimoasa „linie Gandini”, cea care a plecat de la Countach și e prezentă și pe Aventador, cea care conectează fața și spatele mașinilor. Linia plafonului, care la mașinile sport pleacă de la capotă și trece prin parbriz aproape fără să fie frântă, are la Urus un unghi mai pronunțat odată ce ajunge la habitaclu, dar nu deranjează ochiul. În rest, se observă ușor Y(grec) design integrat în mai multe elemente (faruri, stopuri, grile, senzorii de parcare, jante), iar forma aripilor la roți a primit forma trapezoidală inspirată de LM002. Fața este nervoasă, spatele este încordat extrem de mult vizual spre aripile spate proeminente. Practic, FORȚĂ peste tot. Iar asta se continuă și la…
…Interior
Aici lucrurile sunt și mai clar inspirate de LM002. Mai precis, inspirate de „rationalitatea planșei de bord a lui LM002”. Arhitectura bordului este orizontală și curată, la fel cum sunt panourile ușilor și consola centrală. Surprinzător, aici nu te simți claustrofob, iar senzația asta de spațiu înțeleg că vine din două motive: în primul rând, este spațiu suficient la corp și la cap pentru toți pasagerii, iar în al doilea rând volumul elementelor de la interior a fost redus la minimum astfel încât să se păstreze spațiu pentru ocupanți. Ireal, chiar și pe locurile din spate doi pasageri au foarte mult loc la dispoziție, pe toate direcțiile.
test cu Porsche Cayenne Turbo (0-100 km/h în 3,9 secunde), care e tot o mașină din grup, curiozitatea este cu atât mai mare.
Motorul V8 de 4 litri livrează 650 de cai cu ajutorul a două turbochargere și, atenție, 85-90% din cuplu este disponibil la 1.100 – 1.200 rpm pentru ca tracțiunea integrală să pună instantaneu puterea pe pământ. Ideea e că toate valorile astea ar fi chin complet pentru mașină, dacă ea n-ar avea și acel sistem magic de 48v care să livreze putere suficientă pentru sistemul de control electronic anti-ruliu, dacă n-ar avea direcție pe puntea spate, ca să o ajute în viraje, diferențial torsen pentru a muta puterea de pe față pe spate sau torque vectoring pe puntea spate ca să poată muta puterea de pe stânga pe dreapta. Ah, și să nu uit: Urus are și cele mai mari frâne carbon ceramice de pe vreo mașină de serie, după cum are și cele mai mari jante (pe 23) care vin standard pe SUV-uri. Mă rog, la ce pretenții sport are și la 2.1 tone, pare firesc.
Practic, foarte multe chestii la care Urus este anunțat „cel mai cel” SUV din lume și foarte slabe șanse ca, odată ce mașina devine disponibilă pentru teste, cineva să-i găsească vreo hibă. Ceea ce nu va face decât să-i amplifice lui Hans sentimentul de anxietate și conflict interior referitor la marca asta. Nemții au adus-o la perfecțiune, dar tot italienii se laudă cu ea.
