Mercedes-Benz GLC 300e după 16.000 km: it was a good year

Mercedes GLC

Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.

Nu mi-a luat decât un an să-i găsesc un nume, dar i-l dau acum, când trebuie să-l returnez la Țiriac Auto. GLC-ul 300e albastru Spectral va rămâne în istoria SuperSpeed sub numele de cod Frank.

 

When I was thirty-five
It was a good year
It was a very good year for blue-blooded girls
Of independent means
We’d ride in limousines
Their chauffeurs would drive
When I was thirty-five

Nu-mi dau seama în ce măsură ar fi putut să fie Sinatra vreodată un fel de brand ambasador pentru Mercedes-Benz, dar muzica lui cu siguranță se potrivește pe brand. E moale și fluidă, e memorabilă fără să fie intruzivă, e ajunsă la maturitate fără efort. Iată, toate lucruri pe care le poți spune fără probleme și despre mașina asta.

 

Ce este?

GLC este cel mai bine vândut model Mercedes-Benz la nivel global, iar asta nu se întâmplă decât dacă produsul a fost bun din start și perfecționat constant pe parcurs. În acest moment, în configurator, GLC 300e se încadrează undeva pe la mijlocul gamei din care ai de ales. Prețurile încep de la 58.300 Euro, pentru GLC 200 4MATIC și merg până la 74.490 Euro, pentru 400 e. Sunt 7 variante în total, 4 mild-hybrid și 3 plug-in, iar prețurile pentru 300e 4MATIC încep de la 71.660 euro. Ceea ce primești în schimb este un sistem hibrid care combină un termic de 2 litri și 204 cai cu un electric de 136 de cai astfel încât puterea totală să se ridice la 313 cai (nu vă speriați, așa e aritmetica acestor sisteme, ușor diferită față de ce am învățat noi la școală). 0-100 se întâmplă în 6,7 secunde, iar viteza maximă este de 218 km/h. Cifrele sunt însă mai puțin relevante decât modul (sau modurile) în care se conduce mașina asta.

 

Adică? Cum se conduce?

Mulțumită unei baterii cu capacitate utilă de 23,4 kWh, autonomia electrică a unui plug-in GLC sare de 100 de km, ceea ce, prin oraș, te face să uiți că ai combustie internă sub capotă. Când o pornești, mașina pleacă în modul ei Electric. Dacă mergi până în 140 de km/h, ea va rămâne în modul ei electric până va termina bateria. Apoi, când autonomia electrică ajunge pe bord la 0, primești un warning „Electrical Program Unavailable” și mașina se mută în modul Hybrid, în care accelerațiile se întâmplă majoritar de la motorul termic, dar odată ce ridici piciorul din gaz mașina poate face gliding frumos cu indicatorul rpm coborât la 0.

Ce este foarte important este că toate aceste treceri, de la rularea electrică la combustie internă și invers, se fac pe nesimțite, fără ca mașina să transmită vreun șoc perceptibil la interior. Dacă n-ai avea indicatoare pe bord, pasagerii nu prea și-ar da seama dacă mergi electric sau pe benzină. Trecerea asta lină contribuie la sentimentul perceput de confort sporit pe care ți-l dă mașina asta și pe care clienții s-au obișnuit să-l aștepte de la un Mercedes-Benz.

Dincolo de modul Hybrid mai există mod Sport, care este crucial pentru momentele în care vrei să mergi în ritm mai susținut cu mașina asta, nu doar pentru că îți face motorul să răspundă mai prezent oricărei atingeri de accelerație, ci mai ales pentru că aici, regenerarea energiei pe frânare nu mai intervine după cum vrea ea, ca pe Electric și pe Hybrid. În oricare dintre modurile astea două, sistemul aproape că îți permite să conduci mașina prin oraș cu o singură pedală, pentru că știe nu doar să recupereze energie când ridici piciorul de pe accelerație, dar se și combină cu sistemul de asistență la frânare și încetinește mașina sănătos în funcție de traficul din față. Dar pe Sport, mașina te lasă să faci ce vrei tu. Și asta e reconfortant. E plăcut. Și, uneori, chiar îți poate oferi o călătorie mai liniștită decât pe modurile în care intervenția computerului pe frânare contravine cu ce vrei tu să faci, de fapt.

Mai există și Individual, desigur, mod în care poți face tu combinația dorită între răspunsul motorului, setarea direcției și setarea ESP-ului, fiecare dintre ele mergând în trepte de la Confort la Sport.

GLC 300e nu este însă mașina pe care să o abuzezi pentru a scoate performanță sportivă din ea. Sigur, când ai nevoie de asta, răspunde, dar ea a fost făcută pentru condus relaxat. Ca orice Mercedes-Benz care se respectă, îți transmite asta prin tot, dar mai ales prin direcție, prin suspensie și prin eleganța cu care accelerează ea simplu, fără efort și fără zgomot. Îți transmite asta chiar și prin micile detalii ale geamurilor care se închid electric cu o viteză constantă, până când viteza asta de ridicare scade simțitor cu 1 cm înainte ca operațiunea să fie completă. E ca și când închiderea asta se transformă la final într-o mângâiere, de care te bucuri de fiecare dată când se întâmplă. Nu același lucru aș putea spune despre comenzile cu touch de pe volan, care în continuare nu mi se par o soluție extraordinar de fericită, dar am spus asta de atât de multe ori despre toate comenzile cu touch din toate mașinile pe care le-am condus vreodată încât nu mai are sens să plictisesc pe nimeni. Pur și simplu aleg să fac operațiunile astea fie de pe display-ul cu touch de pe consolă, fie de pe bara care simulează și ea niște butoane din partea de jos a consolei. Practic, există soluții.

 

Deci am terminat și discuția despre interior

Nu, pentru că interiorul de GLC nu se rezumă doar la butoane și comenzi cu touch. Dacă despre toată mașina mie îmi place să spun că e ca o Gran Crema de la OMV, adică moale, catifelată, răcoritoare și fix cât trebuie de dulce, despre interior îmi place să spun că e gândit ca o casă de dimensiuni perfecte. Suficient de mare încât să nu ai nevoie să transformi garajul în boxă, dar suficient de bine gândită încât să nu încălzești sau să răcești zeci de metri pătrați în plus de pomană. Spațiu suficient și pe bancheta din spate, control separat pentru climatizare, plus o cotieră cu suport pentru smartphone și/sau băuturi. Și plafon panoramic uriaș, cu o trapă generoasă, ca să fie eliminată orice senzație de claustrofobie.

 

3 lucruri care o să-mi lipsească, după ce o întorc la Țiriac Auto

Unu: suspensia, pentru că e perfectă, pe orice drum, din orice poziție.

Doi: abilitățile mașinii în off-road, care o pot scoate din situații mai grave decât pare că poate ataca. GLC e o mașină cu rotunjimi fine, care alunecă prin aer în mod liniștit, mulțumită unui coeficient aerodinamic de 0.29 (pe vremea mea, 0.29 n-aveau nici mașinile sport), prin urmare nu te aștepți să o bagi prin noroaie. Dar dacă o bagi, ai toate șansele să iasă, ba chiar cu noroc și puțin exercițiu o poți scoate chiar și fără zgârieturi. În configurația mea ideală de GLC, aș bifa și pachet Off-road Engineering, care mi-ar aduce 20 de mm în plus gardă la sol și protecție tehnică suplimentară pentru caroserie.

Și trei: aplicația Mercedes Me, care te ajută în cazul acestui Plug-In Hybrid să pornești climatizarea cu ceva timp înainte să te sui în mașina ta parcată în soare la 35 de grade.

Imagini: SuperSpeed
Linkuri: 
Țiriac Auto: https://www.tiriacauto.ro/
Țiriac Auto – Mercedes-Benz: https://www.tiriacauto.ro/mercedes-benz/stoc
Mercedes-Benz GLC: https://www.mercedes-benz.ro/passengercars/models/suv/glc/overview.html
  • Pentru ALTE ARTICOLE vizitează categoriile noastre AUTO, MOTO, EXPERIENȚE, OPINII, STIL.
  • MULTE ALTE teste, prezentări, discuții cu/despre mașini, motociclete, Formula 1, accesorii și călătorii găsești la SuperSpeed pe YouTube, aici.
  • Dacă nu știi CE MAȘINĂ SĂ ÎȚI CUMPERI, află părerea noastră despre oferta actuală pe cemasina.superspeed.tv, aici.
  • Nu uita că POȚI VEDEA emisiunile SuperSpeed la PRO•TV și pe VOYO, aici