MINI Stories: cum merge

So. E deja 4 ianuarie și eu n-am scris nimic, așa că mă gândesc că cel mai bun mod de a ieși din letargia aruncatului cu biluțe de ciocolată spre gură din poziția play dead pe spate e să arunc aici pe blog un episod nou din mini-anduranța noastră cu MINI Cooper D 5 doors.

Știți voi. Mașina despre care am mai scris aici și aici și pe care o vedeți odată la două zile minim pe pagina noastră de facebook, pentru că dragoste și pentru că automobile.

Începând din 13 ianuarie o să vedeți constant și pe video cum merge viața noastră în MINI, pe TVR1 și pe canalul nostru de YouTube, dar până atunci, cred că 9.000 de kilometri cât i-am pus noi pe ceas sunt suficienți astfel încât să înșir aici niște paragrafe concludente despre CUM MERGE.

Well. Before I start, trebuie să știți că acest MINI, care nu doar arată aproape la fel ca unul în 3 uși, ci arată aproape la fel ca unul în 3 uși de generație anterioară (YEY, LEGENDARY DESIGN), este acea dezvoltare pe orizontală de care brandul avea nevoie. De ce? Pentru că nu toți fanii MINI sunt hipsteri care nu au nevoie de spațiu și funcționalitate. În lumea asta mai există și hipsteri care nu folosesc prezervativul și care, prin urmare, au nevoie de acces mai inteligent la bancheta din spate decât deschiderea completă a ușilor din față și rabatarea spătarelor de la scaunele din față. V-ați prins, vorbesc despre cele două uși din spate. MINI 5 doors are ampatament sensibil mai mare decât varianta în 3 uși, după cum are și consola spate mai mare, ceea ce înseamnă și spațiu mai mare pentru bagaje în portbagaj. Eu nu-mi dau seama exact ce înseamnă spațiu mai mare în portbagaj, dar dacă Bratu s-a declarat semi-satisfăcut, mai ales din cauză că mașina are podea dublă retractabilă și ridicabilă (n-am găsit altă rimă), who am I to comment?

Pentru relevanța acestui articol și ca să fac, în sfârșit, și o legătură cu titlul, o să spun însă că în afară de a fi benefică pentru spațiul interior, creșterea asta în lungime a acestui MINI, comparativ cu varianta lui originală, în 3 uși, a mai adus și o altă dimensiune în comportamentul mașinii: niște confort la rulare.

Confort în MINI? Ați luat-o razna? 

Well, nu. I speak the truth. Mașina asta rămâne în continuare extrem de conectată la tot ceea ce se întâmplă pe șosea, transmite feedback extrem de corect și precis nu doar în volan, ci și în cur (adică acolo unde orice pilot îți va spune că simți ce se întâmplă, de fapt, cu mașina), dar face asta într-un mod rafinat. Amortizoarele par a avea o cursă suficient de mare astfel încât să și… amortizeze, direcția se mișcă precis dar nu trebuie să descoperi internet porn precum Quaqmire ca să poți să tragi de volan, iar un drum pe bancheta din spate nu înseamnă neapărat un diagnostic în care afli câte pietre ai la rinichi.

Cumva, tot acest comportament ușor mai înțelegător cu pasagerii pe care l-am găsit la MINI Cooper 5 doors denotă așa, o maturitate. În această variantă, MINI nu mai e horny teenager, e ceva gen cool sexy mom, care pur și simplu knows better. La fel cum zicea James May despre Caterham 160 că este cel mai bun Caterham produs vreodată, pentru că îți aduce distracție la doar 80 de cai, cam așa îmi vine mie să spun despre acest MINI al nostru că e cel mai bun MINI din istorie pentru că are cea mai bună suspensie de mașină mică din istorie. Suficient de tare încât să-mi placă și mie, suficient de confortabilă încât să-i placă și lui Bratu. Serios, nu am mai avut asemenea consens “în familie” de la testul cu Maserati Ghibli din Dubai, și încă n-am apucat să vă spun cât de mult ne place…

…MOTORUL.

Da, motorul diesel în 3 cilindri, care are 116 CP și 270 de Nm cuplu maxim la 1.750 rpm. E o combinație perfectă de putere, reprize vs consum, atât de bună încât în momentul în care m-am suit să dau o tură prin oraș cu noul Clubman, am întrebat “auzi, Clubman ăsta are tot motorul în 3 cilindri, nu?”.

“Nu, coae, Clubman e SD, 190 de cai, VEZI CE TARE E MOTORU NOSTRU ÎN 3 CILINDRI?”, mi-a răspuns Bratu, extaziat.

E drept, peste 120-140 de km/h, lucrurile încep să se mai calmeze, dar senzația MINI de a fi implicat intim în procesul de condus prin direcție și suspensie se menține, iar mașina rămâne neutră și rapid reactivă la orice comandă, extrem de ușor controlabilă. În aceeași idee, cutia automată este delicioasă, dacă aveți banii s-o luați, DO NOT HESITATE.

Nu o mai aburiți, dați cifrele și ziceți dacă stă bine pe viraje

0-100 km/h în 9,5 secunde, consum urban declarat 4,3 litri la 100 de km, consum extra-urban declarat 3,5 litri la 100 de km, consumul nostru pe 7 mii și ceva de kilometri, în majoritate urban în regim sportiv – 7,1 la 100 de km.

Mașina are 3 moduri, Green, Mid și Sport, iar dacă mergi pe Green poți scoate chiar 6 în oraș, dar nu merită, căci în viața reală un pic de cuplu la momentul potrivit într-o mașină care stă bine pe slalom e mai plăcut decât o mămăligă cu dulceață de vișine. Iar dacă tot am ajuns la slalom, da, mașina stă foarte bine pe viraje. În fine, ca să terminăm cu cifrele, mai trebuie să știți că MINI Cooper D 5 doors scoate doar 99 de grame de CO2 pe km și că greutatea mașinii este de 1.280 de kilograme.

Altceva?

Da. Poziția la volan relativă la poziția și forma parbrizului te fac să vezi lumea de-afară ca pe un trailer de film. Jur. Zici că ești la cinema când conduci mașina asta. NICE.

FOTO: Andrei Toboșaru