Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.
Andreas Nikolaus Lauda, Niki pentru toată lumea, legendă a motorsportului, a decedat în data de 20 mai 2019 la Spitalul Universitar Zurich, acolo unde era tratat pentru problemele sale la rinichi. Avea vârsta de 70 ani.
Lumea motorsportului a pierdut o legendă, un campion, un personaj. Lauda și-a făcut debutul în Formula 1 ca pilot plătitor, iar în 1974 era deja angajat de Scuderia Ferrari ca pilot principal. Până la sfârșitul lui 1975, harnicul și talentatul austriac bătuse recordul de cele mai multe pole-position-uri într-un singur sezon și devenise al șaselea Campion Mondial de Formula 1 al lui Enzo.
1976 trebuia să fie continuarea succesului. În ciuda rivalității sale cu James Hunt, carismaticul pilot britanic angajat de McLaren, Lauda îl dominase până la mijlocul sezonului. La Nurburgring, Iadul Verde, mașina lui Lauda a virat în mod inexplicabil către dreapta, lovind parapetul de protecție și luând foc. Mai mulți comisari de traseu au sărit să îl salveze, dar la momentul scoaterii sale din monopostul încins, Niki suferise arsuri de gradul întâi pe față și încheieturi, câteva oase rupte și avusese plămânii umpluți cu monoxid de carbon. Situația era atât de gravă, încât au chemat chiar și un preot.
Șase săptămâni mai târziu însă, după doar două Mari Premii pierdute și în condițiile în care fața încă îi sângera pe sub bandaje, acest om a reușit să termine la doar o singură poziție de podium, performanță încă de necrezut pentru mulți. Mai mult, încă avea o șansă la titlu, șansă la care a renunțat de bunăvoie în ultima cursă din sezon, Marele Premiu al Japoniei pe un Fuji Speedway inundat. Considerând riscul prea mare, Lauda a tras pe dreapta și a văzut cum Hunt devine Campion. Sunt sigur că ați vizionat filmul Rush ce prezintă pe marele ecran această poveste incredibilă.
Un an mai târziu, Niki Lauda devenea dublu Campion Mondial cu același monopost 312T2 ce aproape îi curmase viața. Momit de un salariu astronomic de 1 milion $ pentru anii următori de către Brabham, Lauda a câștigat doar două curse în 1978, iar în 1979 acesta a abandonat de 11 ori din 13 ocazii de a participa. În antrenamentele pentru Marele Premiu al Canadei, acesta și-a dat demisia și s-a concentrat pe administrarea companiei sale aeriene, Lauda Air.
Trei ani mai târziu, după un test încheiat cu succes cu McLaren, Marlboro i-a oferit 3 milioane $ pe sezon salariu, iar Niki nu a dezamăgt, câștigând Marele Premiu de la Long Beach în 1982. ’83 avea să fie încă un sezon dezastruos, cu opt abandonuri, o descalificare și o nereușită de a se califica. Dar în 1984, odată cu trecerea la propulsoarele turbo, Lauda a strălucit. Avându-l ca și coechipier pe rapidul Alain Prost, Niki Lauda avea nevoie de strategie pentru a deveni Campion Mondial. Fiind mai constant decât Alain, în ciuda celor cinci victorii față de șapte ale francezului, și având norocul că s-au acordat jumătate din puncte pentru Marele Premiu de la Monaco, cursă câștigată de colegul său de echipă, Niki Lauda avea să își treacă în cont al treilea titlu absolut. În 1985, acesta a fost dominat de Prost, iar la finalul sezonului și-a pus casca în cui pentru totdeauna.
Neputând sta departe de sportul mult iubit, austriacul s-a întors la Ferrari în 1993 ca și consultant. „Șobolanul” avea să ajungă managerul echipei Jaguar de Formula 1 la mijlocul lui 2001 și avea chiar să testeze monopostul din 2002 după ce a afirmat că oricine poate conduce o asemenea mașină, chiar și o maimuță. Testul s-a desfășurat preponderent bine, însă un tête à queue și o calare de motor i-au demonstrat că ai nevoie de mai mult talent decât al unei maimuțe dacă vrei să te pretinzi a fi un pilot în Marele Circ.
Lauda se poate lăuda cu creionarea Formulei 1 moderne. După ce a fost angajat de Mercedes-AMG Petronas F1 în septembrie 2012, acesta a jucat un rol cheie în angajarea lui Lewis Hamilton la echipa stelei cu trei colțuri, declanșând o perioadă de dominație ce rivalizează cu cea Schumacher-Ferrari de la începutul Mileniului al Treilea.
O carieră impresionantă, o viață uimitoare, asta în ciuda multelor probleme de sănătate: accidentul din 1976, transplantul de rinichi în 1997, încă unul în 2005, precum și un transplant de plămâni în august 2018. Niki Lauda este un om ce a lucrat cu Enzo Ferrari, Bernie Ecclestone, Michael Schumacher, Alain Prost, Jean Todt, Toto Wolff, Jean Alesi, Nico Rosberg și Lewis Hamilton, asta în condițiile în care până acum două zile, era o legendă vie.
Soția și cei patru copii, dintre care ultimii doi născuți când acesta avea 60 ani, îi vor simți lipsa cel mai mult, însă lumea motorsportului a rămas cu un gol ce nu va mai fi umplut niciodată. Nimeni nu va mai fi la fel de direct și de sincer precum el, nimeni la fel de carismatic și în mod cert nu se va mai naște om cu o poftă de viață la fel de cuprinzătoare. O inspirație pentru multe generații.
„Cu cât ești mai aproape de moarte, cu atât mai viu te simți. Este un mod minunat de a trăi, este singurul mod de a pilota.” Niki Lauda.
