Primul contact Audi TT, prima frustrare

TTC140005-ok

Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.

So you travel to all these places, drive cars and then review them?”

„Yes”

„Wow, that must be tough…”

Scurtă, cuprinzătoare și sarcastică, această conversație cu ofițerul vamal din Los Angeles care mi-a pus ștampila pe pașaport acum câteva luni este elocventă și acum pentru modul în care foarte mulți oameni privesc ceea ce facem noi aici, în echipa #giurgeasibratu.

N-o să mă auziți că mă plâng, e foarte tare ce facem noi.

De fapt, este atât de tare, încât nu ma pot gândi acum decât la două inconveniente majore în legătură cu modul în care ni se desfășoară viețile. Primul este că media în general (media auto în special) trece printr-o perioadă atât de proastă, încât probabil modelul de business care a consacrat-o nu va mai rezista prea mult, pentru că nu o poate susține. Cel puțin, nu la noi. Însă până să ajungem să ne regândim carierele mai avem câteva gloanțe de tras și, după sclipirea pe care o văd în fiecare dimineață în ochii lui Bratu, am vaga impresie că nici unul dintre noi n-o să renunțe prea ușor.

Al doilea inconvenient major vine de la faptul că, din când în când, printre testele naționale și lansările internaționale la care participăm, mai intervine și câte un workshop. Adică o călătorie al cărei scop este să înțelegi o mașină în cele mai mici detalii, participând în principiu o zi întreagă la niște prezentări susținute de inginerii sau designerii care au construit-o.

Acum, să nu mă înțelegeți greșit. Un workshop e un prilej minunat să stai de vorbă cu acei oameni minunați din spatele mașinilor noastre preferate, numai că după ore întregi de explicații, ți se face chef rău de tot să treci de la teorie la partea practică. La demo. La un test, adică. Iar asta nu se poate, pentru că un workshop nu e un test.

E un workshop.

Astăzi, spre exemplu, am trecut destul de repede peste partea de introducere în lumea TT, în primul rând pentru că o știam deja pe dinafară și apoi pentru că mi-era foarte somn. Primul TT a ieșit pe piață în 1998 și a venit cu un design atât de rotund și sigur pe el încât mașina a devenit instantaneu nu doar un succes, ci o legendă.

În 2006 a venit a doua generație, cu linii mai cuminți dar cu motoare mai puternice, iar până acum, cele două generații s-au vândut deja în 500.000 de exemplare.

Acum, la a treia generație, Audi insistă că TT a trecut de la a fi un „design icon” la a fi un „ultimate driving machine”.

Audi TT cântărește acum cam cu 50de kg mai puțin decât generația anterioară și cam cu 140 de kg mai puțin decât prima generație, ceea ce înseamnă că greutatea mașinii se învârte în jurul a 1230 de kilograme. Inginerii au tăiat kilogram cu kilogram de la jante și până la cablurile electrice, iar rezultatul pare a fi excelent. În același timp, puterea motoarelor a crescut, și chiar dacă TT are sub capotă doar motoare în 4 cilindri, ele toate par extrem de capabile.

2.0 TDI, spre exemplu, are 184 CP și consumă doar 4,2 litri la 100 de km parcurși.

2.0 TFSI, motorul de mijloc, are 230 de cai, face 0-100 de km/h în 5,3 secunde, iar varianta TTS, tot cu motor 2.0 TFSI, dar de data asta cu 310 CP, face 0-100 de km/h în doar 4,7 secunde.

Acesta este, de fapt, momentul în care intră în scenă, pe nesimțite, primul fior de frustrare. Adică după ce că te trezești cu noaptea în cap, zbori mii de kilometri cu avionul și te chinui să rămâi treaz la prezentări, te mai și exciți la tot felul de cifre și date tehnice porno fără nici un fel de finalizare.

Colac peste pupăză, Audi ne-a mai și explicat pe îndelete cum a gândit controlul șasiului astfel încât noul TT să livreze performanță în mod implicit: a combinat pentru prima oară quattro drive cu Audi Drive Select, astfel încât acum, când modifici modul de rulare din Efficient în Dynamic cu ajutorul selectorului, se schimbă și parametrii de funcționare ai sistemului de tracțiune integrală, astfel încât să trimită puțin mai mult cuplu pe puntea spate, iar comportamentul mașinii să fie mai sportiv.

În plus, sistemul Audi Magnetic Ride controlează viteza de compresie a amortizoarelor, astfel încât mașina să stea lipită de asfalt.

Mai departe, frustrarea s-a accentuat la interior: după cum ați putut vedea pe pagina noastră de Facebook mai devreme, designul complet minimalist este atât de bine ancorat în limbajul turbinelor de avion (aerisirile excelent desenate) și aripilor rapide, încât odată ce te-ai suit la volat tot ce vrei este să pleci mai repede la drum.

Instrumentarul de bord a fost înlocuit cu un display uriaș de 12,3 inci care se numește Audi Virtual Cockpit și care afișează informațiile complete cu un refresh rate ultra rapid de 60 de fps, iar interfața MMI a fost simplificată acum pentru a ușura accesul în meniurile computerului. Faptul că butonul de comandă îți recunoaște acum scrisul de mână e mai puțin important, dar modul instantaneu în care se face căutarea oricăror litere în toate bazele de date ale mașinii (contacte, adrese, navigație, etc) este absolut cuceritor.

Joaca noastră la interior ar fi durat mai mult și, probabil că într-un final, mi-ar fi păcălit și gândul de a conduce mașina mai repede. Numai că după interior am primit o prezentare a farurilor Matrix, iar asta a adus din nou discuția spre o demonstrație în viața reală. Farurile astea sunt opționale, iar ledurile lor dinamice (care la semnalizare indică și direcția de mers, spre exemplu) se sting parțial în momentul în care de pe contrasens vine o altă mașină și doar pe porțiunea pe care acea mașină circulă, astfel încât să nu deranjeze ceilalți participanți la trafic.

Sistemul inteligent de lumini știe să deosebească obstacole normale de mașini sau pietoni, astfel încât nivelul de siguranță și sentimentul că în sfârșit ți-ai cumpărat o mașină SF trebuie să fie ambele undeva foarte sus.

Prin urmare, sper că e clar pentru toată lumea că am avut o zi foarte grea.

Am pus mâna, dar n-am mers mai departe. Am pipăit mult, dar n-am condus. Și am visat mult, fără măcar să aud motorul. Poate vi se va părea lipsă completă de modestie să spun asta, dar trebuie să fii un om trecut prin multe ca să poți rezista la asemenea teasing. Tot ce sper acum este ca testul de mâine, din Suedia, unde vom conduce Audi S1 și S3 Cabrio, să elibereze puțin tensiunea.