Viața cu o electrică (episodul 6)
Luna asta iar am mers vreo 800 de km cu un Renault ZOE.
Astăzi l-am dus înapoi.
Sunt trist.
Era un banc cu doi frați dintr-un sat sărman din Moldova care emigrează în State și acolo, după o vreme, se umplu de bani. Neștiind ce să mai facă cu atâta avere, le dă prin cap să-și ajute consătenii și stabilesc pentru FIECARE om din sat o rentă de 5.000 de euro pe lună. Numai că după vreo 10 ani, ăstora din State începe să le meargă mai greu, fac copii și încep să aibă cheltuieli mai mari. După mai multe calcule, se decid să facă un drum în Moldova să le comunice sătenilor că nu mai au cum să le mențină rentele de 5.000 de euro pe lună, că trebuie să le scadă la 2.000 de euro pe lună.
– Păi de ce? întreabă sătenii, supărați.
– Păi, știți, avem și noi copii de-acuma, trebuie să-i trimitem la facultate, școala în America e scumpă, trebuie să le asigurăm și lor un viitor…
La care sătenii le întorc spatele și încep să vorbească între ei:
– I-auzi bă, ăștia își dă copii la facultate pe banii noștri…
Așa mă simt și eu, acum, ca țăranii ăia nemulțumiți. Mă simt ca și cum ăștia de la Reno fac teste cu mașina mea. 🙂
P.S. Dacă vi se pare ciudat că acesta este episodul 6 din viața cu o electrică, în condițiile în care episoadele 4 și 5 lipsesc, nu vă panicați. Urmează. Logic, nu?
