Viața cu o mașină electrică: Renault ZOE (episodul 1)

IMG_8679

Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.

Astăzi se fac trei zile de când am început un mini test de anduranță de câteva săptămâni cu ZOE, această navă amiral a flotei de electrice Renault. Spre deosebire de testele pe care le-am mai făcut până acum cu mașini electrice, și eu și Bratu suspectăm că viața lângă o electrică s-ar putea să ne ofere mai multe surprize decât o plimbare de 2-3 zile. În două-trei zile, așa, ca experiment, un test are toate șansele să fie plăcut în mod subiectiv. Adică în timp așa scurt nu doar că ești îngropat în mapa de presă, ci mai trăiești și cu un mic sentiment de aventură că mergi cu o mașină pe care o bagi în priză, în loc să-i bagi o pompă în rezervor. Nuance. Prin urmare, ceea ce vrem noi să facem este să transformăm această mică aventură într-o căsătorie de probă.

Ok, dă-ne some background information despre ZOE

În primul rând, trebuie să știți că ZOE, spre deosebire de Twizy sau alte încercări electrice ale francezilor (Fluence, Kangoo) a fost gândită de la început ca o mașină electrică. Este rezultatul unui efort de R&D colosal al francezilor și interpretarea lor cea mai bună asupra fenomenului. Cum ar veni, este teza lor de doctorat în domeniu. O caroserie de clasă mică, desenată să se diferențieze de Clio și să arate un pic mai futurist (vezi faruri, stopuri, lumini), împachetată în jurul unui motor electric care scoate 88 de cai și care oferă o autonomie reală de vreo 100 și ceva de kilometri, acum iarna că au scăzut temperaturile. Broșura spune că bateria este poziționată în podea, pentru a coborâ centrul de greutate, că frânarea recuperează ceva din energie și că încărcarea se face fie între 6 și 9 ore (mod / priză standard), fie 80% într-o oră (accelerată), fie 80% în 30 de minute (asta e încărcare rapidă și, desigur, se face doar la o priză specială).

Performanțe?

Păi, tot conform datelor tehnice, ZOE atinge o viteză maximă de 135 de km/h, face 0-50 de km/h în 4 secunde și 0-100 de km/h în 13 secunde. Aici merită menționat că accelerația de la 0 la 70 de km/h, de care ai nevoie în oraș, este cea mai satisfăcătoare senzație pe care ți-o oferă această mașină electrică. Se întâmplă atât de rapid încât senzația pe care o ai este că mașina nu se chinuie deloc. Nu același lucru îl poți spune despre comportamentul dinamic al mașinii la condus sportiv, dar asta este o discuție pe care o vom face peste câteva zile, după ce o mai abuzăm un pic.

Între timp, să vă spun un pic despre interior…

…unde găsești materiale de bună calitate pentru clasa asta, unde s-au făcut în mod evident eforturi de simplificare prin design (în afară de faptul că nu ai multe butoane la dispoziție, ai două display-uri de dimensiuni destul de generoase (unul cu informații, în spatele volanului, și unul pe consola centrală, cu touch), unde locurile din spate oferă spațiu suficient pentru pasageri dar unde nu am reușit încă să găsesc o poziție confortabilă pe scaunul șoferului. Nu cred că ține de reglaje, cred că pur și simplu e prea sus cumva. Mai încerc.

Ok, ce urmează?

Păi, acum urmează să mergem suficient de mult cu mașina asta încât să înțelegem următoarele:

– dacă în viața cu o mașină electrică, anxietatea generată de range e mai nasoală decât sentimentul de viitor pe care-l ai în ea

– dacă merită, din punct de vedere obiectiv (investiție, costuri de rulare, de întreținere, etc)

– dacă merită din punct de vedere emoție / senzație / factor cool

Au revoir.