X2 este un X1 mai… mic. Stai așa, cum adică? N-ar trebui să fie X1 cel mai mic? Well, aparent, nu. Așa cum X4 e mai mic decât X3 și X6 e mai „mic” decât X5, X2 ar trebui să fie un X1 în variantă de design Sport Activity Vehicle Coupe cu patru uși. Încă nu sunteți convinși? Nici eu. Înțeleg raționamentul, doar că mie X2 nu mi se pare un coupe cu patru uși. Nici din față, nici din spate și nici din profil. Mie mi se pare că arată ca un hot hatchback / shooting break mișto. Dar asta e un lucru bun, pentru că în topul preferințelor mele, ordinea este următoarea: roadsters, shooting breaks, breaks (sau estates, tourings, cum vrei să le zici), coupe-uri (adevărate, cu două uși) și apoi limuzine și restul la grămadă.
X2 are același ampatament ca X1, ceea ce înseamnă loc suficient pentru toți pasagerii, dar are consola spate mai mică, ceea ce înseamnă două lucruri: e cu vreo 6 cm mai scurt decât un X1 și are un portbagaj mai modest. Mă rog, când spun mai modest mă refer tot la comparația cu X1, pentru că dacă m-aș raporta la GLA, spațiul disponibil pentru bagaje este mare: 470 la BMW versus 420 la Mercedes. Mă rog, ideea e că în timp ce unii dau X1 competitor pentru GLA și Q3 și (mai noul) E-Pace, în timp ce pe X2 îl pun pe același palier cu Range Rover Evoque, mie mi se pare că în hemoragia asta de modele începe să fie destul de greu să găsești competitor direct pe toate direcțiile. În aceleași dimensiuni exterioare poți să ai mașini cu valori total diferite la portbagaj sau locurile din spate, în aceeași timp în care poți avea valori foarte diferite pentru garda la sol sau forma montantului C, al cărui unghi de înclinare poate arunca mașina fie la „design de hipsteri”, fie la „family crossover”. Whatever that means.
Mă rog. Ideea e că BMW a zis ceva de genul „băi frate, gata, avem X1, e suficient de boring și funcțional pentru clienții plictisitori care vor spațiu și funcționalitate, hai să facem o mașină cam de aceleași dimensiuni, dar pe care s-o cumpere oamenii activi, extrovertiți, curajoși.” Și a făcut X2, după care a îmbrăcat mașina într-o poveste de marketing plină de cuvinte din astea grele: atletic, puternic, curajos, urban, încrezător, atrActiv, i-a ars niște culori noi (sunset orange, misano blue și GALVANIC GOLD) și, în final, i-a lipit și un ditamai logo-ul pe montantul spate. Unii spun că era nevoie de ceva acolo, în locul în care în mod normal la crossovere / SUV-uri mici ar fi fost un al treilea geam, mie mi-a spus un designer că soluția asta este pur și simplu rezultatul unei lupte interne între un curent progresist, al celor care au desenat mașina și un board mai conservator, care ar fi vrut ca acel logo să nu existe acolo. În final, ce să zic, vox populi = vox dei, iar rezultatul de pe poll-ul meu Instastory zice că 74% dintre români consideră soluția cool. So be it.