MINI Challenge: prima zi, primul șoc

IMG_8767

Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.

Pentru conformitate, să explic un pic mai bine ce dracu caut pe circuitul Paul Ricard și în ce formulă am ajuns să pilotez un MINI Cooper S în MINI Challenge Italia (nu de alta, dar dimineață văd că am scris cam scurt, poate de la nerăbdare).

MINI Challenge e acea cursă mono-marcă organizată și în Marea Britanie și în Italia ca un exercițiu de marketing construit în jurul unei comunități de fani sau clienți sau piloți sau pur și simplu băgători de seamă. Mașinile participante sunt toate identice, pentru că regulile sunt foarte stricte, cu singura diferență că în Marea Britanie se merge deja cu noul MINI, în timp ce în acest sezon italian se merge în continuare cu vechea generație de Cooper S. Cele mai importante modificări țin de: suspensie (e mai joasă și mai tare), roți (doh) diferențial și ECU (adică motorul a fost modificat astfel încât să livreze putere un pic mai multă). În rest, cutia e aceeași, direcția se simte la fel, bordul e același, iar la interior dacă n-ai avea un roll-bar și un scaun de curse, n-ai simți nici o diferență.

Cum ziceam și dimineață, calendarul de anul acesta cuprinde 6 curse, iar asta de la Paul Ricard e numărul 5. Prin urmare, spiritele sunt destul de încinse la cei 8 piloți din cursă, pentru că mai e un pic și se termină. În total suntem 10 mașini pe pistă, restul de două fiind completate de niște agarici. Noi. 4 jurnaliști auto, unii cu mai multă experiență pe circuit decât alții. Programul include 2 sesiuni free practice (una vineri si una sambata), o sesiune de calificari (sambata) si doua curse (duminică). Fiecare sesiune (inclusiv cursa) are 25 de minute. Noi pentru că suntem 4 pe două mașini înseamnă 2 pe mașină (mașina 3 Giurgea și Peter, mașina 4 Janos plus Atanas), asta înseamnă că la fiecare sesiune intrăm la boxe ca să ne schimbăm. Asta înseamnă că azi am avut șocul de a intra pe pistă și a încerca să înțeleg care e trasa, cu ce viteză pot aborda virajele și unde trebuie să frânez în doar 3 tururi de pistă. În mod normal aș fi prins vreo cinci, numai că cehului care a mers înaintea mea i s-a blocat ușa din stânga și a fost nevoit să-și scoată cele 130 de kilograme din scaunul scoică prin partea dreaptă a mașinii. În fine, după ce-am intrat înapoi am aflat că, cu tot șocul pistei, n-am fost chiar atât de chiftea. Janos a scos cam 1:42, pentru că el merge tare că așa l-a născut pe el mama lui, în timp ce se grăbea, Peter (cehul meu) a scos cam 1:46, bulgarul Atanas (nemuritorul înțeleg că se traduce numele ăsta) a scos cam 1:52, în timp ce eu m-am retras cu un modest 1:45. Ca să aveți o referință, cel mai bun pilot a înregistrat cam 1:38, ceea ce e la mare distanță. Înțeleg de la Nicola, pilotul echipei Promodrive care a avut grijă de noi, că am pierdut mult timp fiind prea prudent la intrarea în viraje. În timp ce unii PRiști se bucură că în acest mod simplu am mai multe șanse să rămân cu mașina pe pistă, alții spun că asta înseamnă pur și simplu că n-am ouă suficient de mari. Probabil că și unii și alții au dreptatea lor.

Acum că am învățat un pic pista, mâine planul e simplu: să fac mai multe tururi pe sesiunea de free practice, să rad din timpii pe tur cu frâne mai târzii și să deschid gazul pe ieșirile din viraje în același timp cu direcția, cum s-a chinuit să-mi explice mie Claudiu, să conduc frumos și lin și cu răbdare. Mașina e suficient de stabilă încât să nu-ți dea nici un moment senzația că te răstorni, chiar dacă unele vibratoare te ridică pe două roți. E suficient de ușoară ca să nu te panicheze pe viraje, chiar dacă spatele e ridicat ușor intenționat astfel încât să provoace un comportament ușor supravirator, care să te ajute s-o așezi mai bine în apex. Are suficient de multă aderență încât să muncească pentru tine chiar dacă faci greșeli de ghiolban și accelerezi fără să deschizi volanul și, din fericire, are frâne suficient de puternice astfel încât să nu faci cunoștință cu pietrișul decât dacă exagerezi foarte tare cu viteza unde nu trebuie. Gata, mă duc să fac un duș, că în mașinile de curse nu e aer condiționat. GOD SPEED!