Alimentăm numai de la partenerii noștri OMV.
După cum probabil cunoașteți, zilele trecute am returnat Opel-ul nostru de anduranță, #astracazapada. Rămăsesem dator cu articolul de test propriu-zis așa că în cele ce urmează o să vă povestesc cum se conduce o astfel de Astra hatch, manuală, cu motorul diesel de 1.6 litri și 136 CP sub capotă.
Fotografiile din articol sunt semnate Dragoș Savu și le-am realizat împreună într-un drum pe Transfăgărășan când am avut cu totul altă treabă decât Astra însă eu am fost cel mai fericit că am ajuns acolo… pentru că am avut ocazia să conduc câteva ore bune Astra noastră pe unul dintre cele mai solicitante-dinamic drumuri din România.
Ok, să o luăm pe rând cu subiectele care ne interesează. De la momentul fotografiilor din acest material și până la predarea mașinii am mai mers puțin cu mașina și am totalizat aproape 7.000 km cu ea. Până la acest final grandios, am păstrat valoarea medie de consum pe care o vedeți în fotografii – 6.1 litri de diesel pentru 100 km parcurși. Deși asta este o valoare destul de mare peste consumul mediu anunțat de Opel în mod oficial – 3.9 l/100 km, este o cifră foarte corectă pentru mașină pentru că a fost exploatată în mod „normal”, așa cum ar face orice om obișnuit: condus în limitele legale, cu aer condiționat, fără rabat de la depășiri unde era cazul și cu un stil de condus ceva mai rapid prin locurile unde este posibil acest lucru.
Capitolul dinamică
Mașina noastră era echipată cu suspensiile standard plus opțiunea „punte spate cu brațe Watts” astfel că am avut o bună ocazie de a vedea cum se comportă un astfel de Astra hatch în configurația lui standard, cu motorul diesel de 136 CP. Astfel, trebuie menționat că butonul „Sport” de pe consola centrală, amplasat jos, în fața schimbătorului modifică doar răspunsul pedalei de accelerație întărește într-o oarecare măsură, direcția.
Spun într-o oarecare măsură pentru că m-aș fi așteptat să o facă mai mult. În oraș, la vitezele mici de deplasare consider că direcția Astrei este foarte corectă din toate punctele de vedere: are feedback bun, răspunde acceptabil de rapid la comenzile bruște și se simte tare în mâinile tale, nu lipsită de conexiune ca o direcție asistată electric foarte mult. Chiar și așa, la manevrele în spații scurte, la parcare direcția care altfel se simte tare poate fi manevrată cu ușurință.
Eh, în momentul în care ajungi pe viraje, pe drumuri rapide, direcția altfel „tare” din mânile tale din oraș se dovedește a fi cam prea… moale… este de fapt o situație în care ai vrea ca ea să se întărească și mai mult și demultiplicarea să fie mai scurtă. Imediat ce am început să îmi doresc aceste lucruri mi-am amintit totuși că sunt într-o mașină care costă… 20.000 de euro cu TVA echipată foarte bine… și deci o direcție activă nu și-ar avea locul și mai ales rostul, aici; de reținut este că trebuie să virezi destul de mult dintr-un capăt în altul al direcției și nu o poți face într-o manieră sportivă deci tot un condus mai lejer se pretează Astrei.
În momentul în care ajungi să conduci mașina asta mai dinamic…
Vei fi încurajat să vrei mai mult de la direcție, motor și cutie datorită… suspensiilor… cu o configurație cu punte spate semi-independentă și Watts, mașina noastră avea un tren de rulare completat de roți cu diametrul de 17 inch pentru jantele din aluminiu. Ca să termin rapid cu discuția cu orașul, aici, suspensiile sunt foarte plăcute, practic cele mai plăcute din toate mașiniile cu astfel de configurație pentru suspensie, din segment.
Practic, la volanul Astrei ai o senzație de soliditate, mașină bine construită iar atunci când treci peste denivelări, suspensia este zgomotoasă doar dacă aceste bump-uri sunt destul de mari; nu este „săltăreață” ca orice punte spate semi-independentă și revenind, modul său de amortizare lipsit de zgomot în majoritatea timpului face mașina foarte confortabilă și plăcută; cu roți de 16, lucrurile ar fi și mai bune dar se pierde mult la capitolul aspect și nu vrei asta;
Suspensia completată de opționala „Watts” înseamnă că ai pe mașină o punt spate semi-independentă completată de două brațe orizontale care unesc cele două roți ale punții într-un punct cu prindere pe verticală; în funcție de mișcările laterale ale mașinii, acest sistem preia din forțe și apropie sistemul mai ieftin de suspensii semi-independente de unul de tip Multilink care însă este clar mai scump de produs pe o mașină. Între două Opel Astra hatch, una echipată cu Watts și alta fără acest sistem, prima va fi mai stabilă la schimbările bruște de direcție, spatele va sta mai bine pe drum indiferent de forțele laterale la care este supus.
Este și cazul mașinii noastre care are un comportament surprizător de neutru… dacă nu accelerezi în momentul greșit, mașina nu subvirează și trebuie să tragi foarte mult de ea pentru a o face să supravireze; ruliul este prezent pe viraje dar parcă fix atât cât este nevoie ca mașina să nu fie prea rigidă și să piardă aderența pe puntea spate, mașina se comportă fix cum trebuie să o facă un hatchback accesibil destinat unei familii. Pentru o mașină cu punte spate semi-independentă aș acorda nota 9 suspensiilor, sunt foarte reușite.
Motorul
Este excelent datorită consumului despre care am vorbit mai sus și apoi datorită silențiozității. Lăsând la o parte zgomotul produs la funcționarea în staționare, motorul acesta este printre cle mai silențioase diesel-uri de cilindree mică pe care le puteți cumpăra acum pe piața de mașini noi. Abia la peste 3.000 rpm ai un sunet de motor în habitaclu iar acesta sună înfundat, cumva frumos, nicidecum a diesel enervant.
Din punct de vedere al puterii și cum este livrată, la fel, am cuvinte de laudă pentru că imediat peste 1.500 rpm motorul trage din ce în ce mai puternic până la 2.000 rpm de unde mai departe, accelerează constant, cu forță, până la 3.500 rpm. Este o curbă de cuplu generoasă de care ai parte în aproape toate treptele. Acestea sunt etajate corect astfel că ai o turație destul de joasă la viteza de croazieră pe autostradă iar restul treptelor și mai ales 3 și 4 sunt suficient de scurte pentru a te ajuta în depășiri, de la viteze de oraș la cele de autostradă.
Singurul lucru enervant
Dar cu adevărat enervant pe care îl pot comenta referitor la acest model de Astra este… cutia de viteze manuală. Personal, v-aș sfătui să vedeți ce buget aveți exact pentru o Astra, dacă vreți una și apoi să jonglați cu opționalele astfel încât să faceți loc în preț cutiei automate cu șase trepte. Aceasta este disponibilă opțional pe această motorizare și noi o vom testa curând în noul Opel care va sta alături de noi timp de mai multe luni.
Altfel, despre cutia manuală de pe diesel-ul de 136 CP trebuie să rețineți că din punct de vedere al timoneriei este undeva între o mașină franțuzească (cu mămăligă sub schimbător) și una nemțească, fermă și cu o cursă foarte precisă. Cred că este o „problemă” și cu forma manșonului de pe schimbător, mie unul nu îmi vine foarte bine să tot stau cu mâna pe el, cred că unul mai rotunjit ar fi mai bun. Deci, din cauza primelor 4 trepte scurte, trebuie să schimbi destul de des și în oraș, în aglomerație este enervant, desigur. Voi reveni pe subiectul cutie automată zilele următoare când vă voi prezenta noua noastră Astra pentru care acum căutăm un hashtag după succesul „#astracazapada” cum a fost poreclită această Astra albă despre care tocmai am vorbit.
