Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.
Oricât de mult ai vrea să-l privești ca pe un roadster din care să-ți fluturi eșarfa pe Coasta de Azur (nu că n-ai putea să faci asta, dacă situația o cere), e bine să nu uiți că SL 63 AMG este mai degrabă un supercar cu mai puțin metal. Dar cu foarte, foarte multe resurse.
Iar ca să ți-l confirmi, nu trebuie decât să dai de un drum sinuos, să pui mașina în modul Sport și să tragi cu ochii la instrumentarul ăla de bord care imită detonarea unei explozii pe măsură ce motorul urcă în turații. Mă rog, probabil că instrumentarul de bord este una dintre ultimele tale interese atunci când peisajul se schimbă repejor, poate chiar un pic prea repede pentru o mașină de aproape două tone.
Ce trebuie să faci în momentul ăla — zic asta pentru că eu așa am făcut, și nu-mi dau seama dacă ar trebui reprodus, dar a funcționat — e să începi să te încrezi în ceea ce ți-a oferit departamentul AMG prin acest SL.
Amortizarea adaptivă, diferențialul sport, puntea spate directoare, tracțiunea integrală și suita de asistenți electronici prind viață și te ghidează în direcția în care vrei tu să mergi, și continuă să facă asta până când începi să te îndoiești de capacitățile tale de conducător.
Iar când vrei ca această goană să se oprească, la fiecare frânare puternică îți va fi reamintit că ai un set de frâne ceramice cu discuri impresionant de mari. Adică frânarea poate fi la fel de violentă ca accelerația. Nu te bloca în folosirea cuvântului „violent” aici, că aici e un lucru bun. Sănătos chiar!
Din fericire, în cea de-a treia noastră călătorie prin țară, am avut parte de multe zeci de kilometri de drumuri sinuoase, căci am traversat Carpații Meridionali prin Mălaia-Obârșia Lotrului-Șugag. Un drum pe care orice călător trebuie să-l străbată măcar o dată, fie că mergi acolo pentru a te încărca de energie — nimic ezoteric aici, mă refer fix la peisajul absolut minunat — sau pentru a te bucura de mașina pe care o conduci. Poți să numeri pe degetele de la mâini liniile drepte mai lungi de 200 de metri.
Problema este că odată ce intri în modul Sport și auzi răpăiala de V8 de pe evacuare — apropo, poți controla și asta, prin simpla apăsare a unui buton —, ți-e greu să pui capăt muzicii. O parte din mine poate că ar fi trebuit să regrete că am intrat pe porțile castelului Bethlen-Haller, destinația acestei călătorii, ca un agent secret din filmele de acțiune. Dar mi-a fost imposibil să ies din filmul ăsta de supererou. Din fericire, am ajuns la destinație pe lumină, așa că n-am trezit pe nimeni din somn și cu ocazia asta mi-am confirmat că SL rămâne suficient de elegant încât să poată fi parcat chiar și în fața unui castel fără să facă notă discordantă cu peisajul.
Castelul Bethlen-Haller: avem Franța și acasă
Există câteva referințe franțuzești în castelul Bethlen-Haller, cea mai evidentă și mai importantă fiind chiar arhitectura sa, inspirată de cele ale castelelor de pe Valea Loarei.
Dar nu te speria, că nu trebuie să fii expert în Renascentism ca să apreciezi ce au făcut oamenii cu acest landmark impresionant; poți să vii aici doar ca să te bucuri că există așa frumusețe și pe meleagurile noastre — mai precis la granița dintre județele Alba și Mureș. Nu e greu de găsit, te duc Google Maps sau Waze acolo imediat. Și n-ai cum să-l ratezi, pentru că această impunătoare structură cu cinci turnuri tronează peste Cetatea de Baltă și împrejurimile sale.
Nouă ani de zile a durat construcția acestui castel, iar perioada (scurtă) e cu atât mai impresionantă cu cât iei în considerare anii: 1615-1624. Până și comuniștii au fost inspirați de castel, pentru că l-au transformat în secție de șampanizare. Nu sunt expert în procesul de șampanizare, dar probabil că nu ar fi fost necesar ca oamenii să distrugă castelul folosindu-i pardoseala ca lemn de foc. Dar s-a întâmplat și asta.
Important este că după ce a schimbat câțiva proprietari, a ajuns pe mâinile unora care și l-au imaginat ca având strălucirea de altă dată, așa că după un istovitor proces de recondiționare, Bethlen-Haller nu mai este ruină istorică, ci un loc în care să te bucuri de viață pentru câteva ore sau, după chef și dispoziție, pentru câteva zile chiar.
Unitățile de cazare au fost date recent în folosință și, după o primă noapte petrecută la castel, pot spune că m-am obișnuit repede cu ideea de a petrece alte câteva.
Cum vrei să-ți petreci șederea aici, asta ține doar de tine. Poți să deguști gama de vinuri Jidvei — proprietarii actuali ai acestui domeniu și ai castelului Bethlen-Haller — și să te delectezi cu bucatele locului, preparate folosind ingrediente locale, fie că vorbim de lactate, carne, ouă sau legume. (Restaurantul este aprovizionat de la ferma Jidvei.)
Sau poți să vizitezi castelul, sau să te înscrii în activitățile de agrement pe care ți le propun gazdele. Cum ar fi o vizită la podgorii și la crame. Iar dacă n-ai în plan o ședere prelungită pe-aici, merită să dai o fugă și să te înscrii la turul ghidat al castelului.
Imagini:
Linkuri:
- Pentru ALTE ARTICOLE vizitează categoriile noastre AUTO, MOTO, EXPERIENȚE, OPINII, STIL.
- MULTE ALTE teste, prezentări, discuții cu/despre mașini, motociclete, Formula 1, accesorii și călătorii găsești la SuperSpeed pe YouTube, aici.
- Dacă nu știi CE MAȘINĂ SĂ ÎȚI CUMPERI, află părerea noastră despre oferta actuală pe cemasina.superspeed.tv, aici.
- Nu uita că POȚI VEDEA emisiunile SuperSpeed la PRO•TV și pe VOYO, aici.
