Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.
Am fost de cel puțin trei ori până acum la Modena, în vizită la Maserati. De cel puțin două ori am mai făcut turul fabricii și de fiecare dată am condus câte o mașină specială. Fie că a fost vorba de GranTurismo, GranCabrio MC Stradale, Ghibli S sau Quattroporte S, sentimentul că viața mi-ar fi fost mai tristă fără o călătorie în pântecul geografic al automobilismului italian m-a însoțit de fiecare dată. Cumva, regiunea asta binecuvântată de divinitate mă face să mă gândesc în egală măsură la motorsport, la Parfumul lui Suskind, la mafie, la stil, la lux, la sărăcie, la parmigianno reggiano, la dragoste și la femei.
Niciodată însă (nici măcar în momentul în care am dat primul sincron pentru Mașini, Teste și Verdicte) n-am fost mai emoționat decât ieri. Pentru că ieri l-am întâlnit pe Stirling Moss la Museo Casa Enzo Ferrari și am stat de vorbă cu el înconjurați de 21 de modele istorice Maserati.
Ca să înțelegeți mai bine ce-a însemnat acest moment, cred că pentru acest băiat care și-a petrecut copilăria pe o bicicletă la Pleșcoi a fost la fel de important cum a fost călătoria înainte în timp a lui Mark Twain pe Enterprise în Star Trek The Next Generation, când a văzut viitorul. Sau cum a fost aterizarea lui Sandra Bullock pe Pământ după ce a gravitat prin spațiu, salvată cu prețul vieții de George Clooney. Sau, ca să înțelegeți și mai bine, cum ar fi fost o orgie pentru Tudor Bratu… în timpul vieții lui de licean.
Expoziția „Maserati 100 – A Century of Pure Italian Luxury Sports Cars” este, desigur, un exercițiu de marketing la fel de pătrunzător ca Top Gun. Tu știi, când îi treci pragul, că scopul ei este să te apropie de marcă, să te facă s-o iubești și s-o dorești, dar nu te deranjează cu absolut nimic să fii stors de sentimente, să fii manipulat de Trident, pentru că o face cu pasiune. Înconjurat de atâta istorie, de președintele Ferrari, Luca di Montezemolo, de Carlo și Alfieri Maserati, fii lui Etore și Ernesto Maserati (cei doi frați care au pus bazele Tridentului în 1914), nu poți să nu te simți ușor copleșit, la modul plăcut. Până la urmă, acești oameni pare că s-au adunat aici de plăcere, ca să mulțumească sincer colecționarilor care fie și-au împrumutat, fie și-au donat mașinile muzeului cu ocazia evenimentului. Președintele Ferrari devine, brusc, în mentalul tău, atât de aproape încât îți vine să-i spui Luca. Discursul lui, în care amintește de momentul în care a relansat marca în 1997, devine atât de degajat încât pare liber. Referirea la Ferrari și Maserati ca la abilitatea specifică doar producătorilor italieni de a construi mașini desprinse din te face să-ți amintești cât de mult ai visat și tu la o asemenea mașină, iar discuția despre viitorul strălucitor al mărcii pe scena producătorilor premium importanți este rostit cu atâta siguranță, încât nu poți avea nici o îndoială că targetul Maserati de a atinge vânzări de 50.000 de unități pe an este perfect realizabil. Fără nici o îndoială, Luca Cordero di Montezemolo este hipnotizant.
Prin contrast, Sir Stirling Moss, poziționat în primul rând, își poartă titlul cu o noblețe mult mai amicală, una care te face să simți că, dacă ai trece peste emoția de a-ți cunoaște idolul copilăriei și te-ai duce la el ca să-i spui „how are you, old chap?”, ai fi întâmpinat cu un zâmbet larg și „no bullshit stories” despre cum a câștigat el 212 din cele 529 de curse la care a participat, despre mecanici și sport și ironie și autoironie și poftă de viață și mișto.
Moss a fost prezent la deschiderea expoziției Maseratii 100 pentru că și-a înfipt adânc nu doar amprenta în istoria Maserati, ci mai ales talpa în legendarul Maserati 250 F.
Acesta este monopostul cu care Juan Manuel Fangio a câștigat Campionatul Mondial de Formula 1 în 1954 și 1957, aceeași mașină care sub mâinile legendarului Moss a ieșit câștigătoare în mod extrem de spectaculos în cursele de Grand Prix din Italia și Monaco din 1956. Până să-l vedeți în emisiune pe Sir Stirling vorbind despre cele mai memorabile momente cu Maserati, vă spun doar că la final l-am întrebat care este cea mai mare diferență între motorsportul anilor 50 și motorsportul de acum. Mi-a spus foarte simplu: „back then we had fun, now they’re getting paid”.
Răspunsul nu pare deloc forțat, mai ales că vine de la omul care în 1955 a parcurs cele o mie de mile ale cursei Mille Miglia în 10 ore, 7 minute și 48 de secunde, cu o viteză medie de 159 de km/h, record care rămâne în picioare și astăzi, mai ales că Mille Miglia nu se mai desfășoară astăzi în regim de cursă. Moss este și va rămâne o legendă pentru modul lipsit de compromisuri în care a condus toată viața, la curse sau pe șosea. Din cauza unei pastile pe care o luase ca să rămână treaz pe parcursul traseului, după cursă omul n-a putut dormi și a petrecut noaptea și ziua următoare conducându-și iubita la Cologne, oprindu-se la Munchen pentru mic dejun și la Stuttgart pentru prânz. De fapt, omul a intrat atât de mult în cultura populara britanică, încât polițiștii care admonestau șoferii vitezomani obișnuiau să-i întrebe direct „Who do you think you are, Stirling Moss?”. Conform poveștilor proprii, chiar Moss a fost întâmpinat de un ofițer cu această întrebare, iar răspunsul pozitiv a fost luat mai degrabă ca pe o glumă.
#onlythebrave total, ce să mai.
Urmează galerie foto cu toate cele 21 de modele Maserati expuse, stay tuned.
