Cum merge noul 911 Carrera S, acum că are turbo

Una bucată „guided driving on a closed mountain road” în Tenerife later, pot acum să scriu despre cum merge noul 911. În continuare scriu că este „nou” deși el arată, practic, aprope la fel cu cel pe care îl înlocuiește, pentru că această „împrospătare” a lui 991 la vreo 3 ani de la momentul lansării este, for all intents and purposes, o schimbare aproape la fel de importantă ca momentul în care 911 a trecut de la a fi „air-cooled” la „water cooled”. De ce? Păi, simplu. Pentru că acum, clasicul 911 Carrera a trecut de la motoare aspirate la motoare turbo.

Așa, și? E ceva rău în asta?

Puriștii 911 plâng după vechile motoare aspirate, și o parte importantă din mine înțelege foarte bine nostalgia după răspunsul instantaneu al accelerației lor, cel puțin la peste 3.000 rpm. Pentru ei, beneficiul de a avea putere mai jos în ture nu justifică pierderea sunetului clasic de motor aspirat și acel sfert de secundă pe care mașina îl pierde acolo sus, în ture, procesând în turbină cât de multă putere să livreze la roți, în funcție de unghiul în care ai apăsat accelerația. Din fericire însă, cifrele rezolvă obiectiv problema asta, și ele sunt mai bune atât de la 0-100 de km/h, cât și la reprize. Pur și simplu, introducerea acestei noi generații de motoare turbo pe clasicele Carrera și Carrera S este cea mai bună soluție pe care au găsit-o inginerii de la Porsche în fața vremurilor și normelor din ce în ce mai stricte.

Ok, ne mai aburești mult? Cum merge?

Amețitor. Pe bune, amețitor. Dacă mergi tare cu el, îți poate veni rău chiar și la volan. Ar fi nepotrivit să încerc să fac comparații între motorul actual, turbo, și cel anterior, aspirat, pentru că diferența de putere este de doar 20 de cai și, dacă nu conduci ambele mașini în aceeași zi, pe același traseu, n-ai cum să faci diferența. În schimb, pot să repet ce-am scris și ieri: dacă o calci cu „Launch Control”, Carrera S cu Sport Chrono și PDK face 0-100 de km/h în 3,9 secunde. Efortul pe care-l faci cu mușchii gâtului pentru a-ți ține capul drept este, de cele mai multe ori, interpretat la tine în creier drept o provocare, și atunci inevitabil începi o luptă cu tine însuți să mergi din ce în ce mai tare. După primele viraje în care trebuie să folosești aceeași mușchi ca să ții capul drept, dar de data asta în luptă cu G-uri laterale, realizezi că limitele mașinii sunt mult dincolo de cât de tare ai putea merge tu, chiar și cu experiența câtorva cursuri de pilotaj de-a lungul anilor.

Știu foarte mulți producători (și câțiva oameni simpli) care pot face o mașină puternică, dar sunt atât de puțini cei care pot face o mașină să meargă tare ca un Porsche, încât am senzația că-mi ajung degetele de la o mână ca să-i număr.

Odată ce te instalezi corect în scaun (BTW, scaunele scoică sunt o opțiune mișto, dar nu pentru every day driving, pentru că nu ai posibilitatea sa reglezi spătarul), senzația de control absolut asupra mașinii este omniprezentă.

Indiferent în ce situație te găsești, dacă ai distanța corectă între șezut și pedale și între umeri și volan, te poți considera zeu. Motorul livrează putere de jos și, prin urmare, nu trebuie să schimbi trepte des. E drept că peste 4.500 rpm fanii aspiratelor o să spună că sfertul ăla de secundă cât gândește turbina „se simte”, dar hai să fim serioși. În primul rând, acest turbo pleacă de jos mai rapid decât un aspirat, iar timpul ăsta care, domnle, „se simte”, e cu siguranță mai mic decât ar dura să duci un aspirat de la 1.500 la peste 4.500 rpm. Prin urmare, cumva ce pierzi pe o parte câștigi pe cealaltă, mai mult, iar cifrele nu minte. Așa că dacă vreți să vă enervați pe cineva, enervați-vă pe global warming. Că altfel nu ar fi obligat nimeni pe nimeni să facă o Carrera S să consume 8 pe autostradă și să livreze doar 174g/km CO2.

În plus, pe lângă sunetul eșapamentelor, la fiecare accelerație mai auzi și fluieratul turbinelor. De fapt, nici nu e un fluierat. E mai mult o aspirare puternică și amenințătoare. Puts a smile on your face.

Direcția, chiar dacă e electrică, imprimă o agilitate aproape nenaturală mașinii, ajutată și de acel Rear Wheel Steering care face și roțile din spate să vireze cu tine. Cutia PDK a fost modificată să schimbe un pic mai bine, chestie care o apropie foarte mult de cum schimbă PDK Plus pe GT3. În modul ei manual schimbi acum inferioară cu impuls spre înainte, ceea ce vine natural în momentul în care mergi foarte tare. Suspensia (chiar și cea sport, cu care am mers) nu face nici un fel de zgomot și filtrează excelent mici denivelări, ca să nu mai spun evidentul, și anume că ține toate patru roțile pe asfalt cu o siguranță care îți amintește că dacă n-ai un scop în viață, ar trebui să-ți găsești unul.

Iar șasiul… păi aici trebuie să spun că, deși mașina pe care am abuzat-o eu avea șasiu sport (care vine opțional și care coboară garda la sol 10 mm) cu Porsche Dynamic Chassis Control, sistem de compensare activă a ruliului, n-am avut nici o problemă la rinichi pe nici un fel de suprafață. Comunicatul de presă spune că acest șasiu sport „offers significantly better comfort due to its new tuning” și nu minte deloc. Ma oftic foarte tare că n-am avut GoPro-ul pornit ca să vedeți și voi fața mea (dar mai ales a colegului meu din Polonia, pe locul din dreapta), în momentul în care am trecut cu 70 de km/h peste un speed bump. A fost o surpriză mai plăcută decât momentul în care am primit invitația la test, așa de plăcut s-a comportat suspensia.

Ok, deci ne apucăm să strângem bani?

Nu înțeleg de ce n-ați făcut-o până acum. Lărgind un pic lucrurile spre un absurd mai global, 911 este atât de bun, încât poți ierta întreaga industrie auto germană pentru #dieselgate.

Mai mult, from where I’m standing now, mi se pare că un 911 Carrera S Cabriolet este răspunsul „la toate problemele la toți oamenii”. Înainte să-l cumperi, pentru că îți dă un scop în viață și te învață nu doar să economisești, ci și să-ți canalizezi energiile spre îndeplinirea unui scop, iar după ce-l cumperi pentru că a conduce o mașină din asta în fiecare zi trebuie că-ți rezolvă orice midlife crisis și orice problemă de self esteem, ca să nu mai spun că în mod sigur este mai ieftină decât un psihoterapeut.