Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.
Sunt vreo 44 de ore de când am aterizat în Austin, Texas, și eu abia acum găsesc niște timp să scriu ceva despre mașina asta. În mod evident, time is short când ești la zece mii de kilometri de casă, pentru că întotdeauna e mai interesant să faci chestii decât să scrii. Nu de alta, dar să ai despre ce să scrii mai apoi.
Prin urmare, o să fiu (relativ) scurt. Oamenii de la BMW au fost inspirați să aleagă Austin, Texas pentru lansarea asta din cel puțin două motive. În primul rând, benzina în State costă 1,70 de dolari galonul (un galon are 3,8 litri) și, în al doilea rând, mașina combină extravaganța unui X6 cu performanțele unui M într-un mod în care puține locuri de pe Pământ consideră asemenea aroganțe socially acceptable. Austin, Texas, este, cu siguranță, unul dintre ele. În Texas (adică peste tot în Statul Texas) toată lumea conduce V8 on a daily basis pentru că benzina costă 1,70 dolari galonul (un galon are 3,8 litri), iar în Austin oamenii au reputația de a fi ori bogați, ori cosmopoliți, ori avangardiști. În mijlocul acestui stat de rednecks, Austin este un fel de oază de modernitate și fiță de bun simț, unde sunt disponibile nu doar tot felul de servicii de first world pentru oameni care activează în industrii high tech, ci chiar și Google Fibre, adică internet de 1G pe secundă.
Prin urmare, aici pare totally acceptable să mergi cu un BMW de 575 de cai putere.
Aici pare firesc să ai sub capotă cel mai puternic motor construit vreodată de BMW pentru o mașină cu tracțiune integrală, o pereche de TwinScroll turbochargers, cuplu maxim 750 de Nm disponibil oriunde între 2.000 și 5.500 rpm sau, atenție, 10 radiatoare și 5 pompe de apă care se ocupă de răcirea motorului. Aici, pe autostrăzile astea care se întind cât vezi cu ochii, e în continuare ilegal să mergi cu mai mult de 80 de mile la oră, dar e reconfortant să știi că mașina ta poate ajunge la 250 de km/h înainte ca prietena ta să rămână fără suflul care i-a permis să țipe când ai început să accelerezi de la 0.
Tot aici, lângă Austin, este locul în care s-a construit Circuit of the Americas, un traseu absolut superb, extrem de tehnic și cu diferențe de nivel amețitoare, pe care am încercat să mă țin după Augusto Farfus, campion DTM și pilot BMW cu sânge în instalație probabil la fel de rece și calm ca al lui Claudiu David. Farfus a condus un pace car X6 M în fața mea pe circuit pe principiul „faceți toți la fel ca mine”. Desigur, cumva mașina lui accelera mai repede decât a mea la ieșirea din fiecare viraj și, chiar dacă omul îmi urla pe stație că pot avea încredere imediat după apex în sistemul xDrive și că pot călca progresiv dar tare accelerația, chiar dacă mașinile noastre aveau aceeași putere, cumva a lui se depărta de mine. Pe circuitul ăsta, acolo unde ai suficient de mult loc să te joci cu 575 de cai, afli mai multe lucruri.
Unele despre mașină, altele despre tine.
Despre mașină, spre exemplu, afli că are un șasiu superb construit astfel încât să-ți ofere încredere în orice viraj, chiar dacă mergi tot timpul cu două roți pe vibratoare. Că, în completare, suspensia a tras suficientă experiență de la departamentul M astfel încât centrul de greutate al acestui SUV să pară incredibil de jos. Că discurile de frână gigantice și vizibile prin jantele speciale de 21 de inch pot opri monstrul atât de rapid la frânările de urgență, încât centura îți lasă urme pe corp. Că informația transmisă la conferința de presă, cum că X6 M are un „rear biased torque split”, înseamnă, în viața reală, că acest SUV nu reacționează subvirator pe viraje, ci că, dacă ai suficient sânge rece, poți da mașinii o trasă supraviratoare de toată frumusețea.
În fine, mai afli că direcția, chiar și pe cea mai sportivă setare a ei, este singura care trădează adevărata greutate și adevăratele dimensiuni ale mașinii. Direcția este, de fapt, singura care te aduce cu picioarele pe pământ și îți transmite semnale de alarmă asupra limitei pe care ești extrem de aproape s-o depășești. În același timp însă, tot direcția este și în stare să te scoată din belea, dacă reacționezi suficient de repede și te coordonezi instantaneu și cu accelerația. Vorbesc din ce zice Farfus, nu din experiență, pentru că eu n-aș putea niciodată să aduc înapoi pe circuit bestia asta, dacă aș scăpa-o de sub control.
Acesta, cum ar veni, este amănuntul pe care l-am învățat eu, despre mine, la testul cu X6 M de pe Circuit of the Americas. Că e una să conduci la limită un M3, spre exemplu, și că e CU TOTUL ALTCEVA să conduci la limită un X6 M. Dorm un pic și mă întorc să mai scriu chestii.
