Unde e plăcerea din Amarok Adventure

Amarok-Adventure-Tour-SL-885

Folosim doar carburanți de performanță de la partenerii noștri OMV.

Fad King: We’re locked into Albania – why?
Johnny Dean: Albania’s hard to rhyme.
Stanley Motss: What are you looking at me for? It’s the name of the country.
Johnny Dean: (sighs resignedly, then sings) „Albania, Albania…”
Stanley Motss: That rhymes.

În afară de a fi unul dintre filmele mele favorite, până săptămâna trecută Wag the Dog a fost și singura referință pe care am avut-o despre Albania.

Nimic mai rușinos și, în același timp, nimic mai ironic: nu se întâmplă în fiecare zi să răspunzi afirmativ și excitat unei invitații de a dormi la cort într-o locație exotică desprinsă din filme, doar pentru ca apoi odată ce te-ai trezit în cort, în frig, fără toaletă și mai ales fără internet, să regreți.

Nu mă înțelegeți greșit. În lumea celor care merg cu cortul, noaptea pe care am trăit-o in-the-middle-of-fucking-nowhere-in-the-albanian-alps a fost #cevadevis. În primul rând, o echipă întreagă de oameni s-au asigurat că avem ce mânca, au aranjat niște mese și scaune de campanie, au făcut focul și au setat grătarele. În al doilea rând, temperatura nu a scăzut sub 12 grade, ceea ce înțeleg că e parfum pentru o noapte la cort în octombrie. Și, în al treilea rând și cel mai important, NU A PLOUAT. DELOC. Chiar și pentru omul nostru #sabadag a meritat efortul, pentru că și-a văzut visul stelar cu ochii și, în loc să doarmă, a stat să facă un timelapse nocturn pe care îl veți vedea imediat ce montăm materialul pentru emisiune.

Dar toate astea nu mă fac nici o secundă să mă zgribulesc mai puțin când aud de cort, ba mai mult, mă fac să mă gândesc cu multă milă la toți cei care fac asta în mod regulat. Și masochist, dacă tot suntem sinceri. Cumva, exact ca în bancul ăla cu tipul care rămâne blocat iarna la o stână și ajunge să se masturbeze, la sfatul ciobanilor, așezând-o pe o buturugă și lovind-o cu un par, NU ÎNȚELEG UNDE E PLĂCEREA.

În schimb, înțeleg foarte bine unde e plăcerea de a conduce un Amarok sute de kilometri pe off-road în Albania, motiv pentru care voi încerca acum să vă explic și vouă.

În primul rând, în peisaj. Albania o fi ea cea mai țară în tranziție din Europa, cu o constituție democratică în linie cu standardele Europei de Vest veche de doar 16 ani, o fi având ea reguli de trafic pe care nu le respectă nimeni, pești care trăiesc pe uscat și o istorie de 40 de ani sub un dictator care a aplicat pe oamenii lui modelul o interpretare proprie a modelului comunist chinezesc, pentru că îl considera pe cel sovietic prea blând, dar are niște munți care se varsă cumva în mare în peisaje glorioase. Pe alocuri, spre mijlocul țării, pământul este cenușiu, versanții au o culoare de minereu și nu prea lasă loc de verde, însă odată ce te apropii de coastă, copilul din tine iese și râde la soare chiar dacă pe cer se văd doar nori. Cum ar veni, viața fără blană spre coastă, la apus pe macadam, e pustiu.

În al doilea rând, în Amarok. Aproximativ 99,99% dintre cei care ați văzut fotografiile postate pe pagina noastră de Facebook ați întrebat „cum e”, „cum e față de Hilux”, „cum e față de Hilux și L200” sau variațiuni pe aceeași temă. Ei bine, ceea ce am făcut noi în Albania n-a fost un comparativ, dar dacă tot am ajuns aici cu discuția, trebuie s-o și închidem: Amarok este, probabil, cea mai confortabilă mașină din gama Hilux-L200-Navara-Ranger (D-Max nici nu mai vorbim). Deși păstrează încă foi pe puntea spate, cumva interiorul îngrijit o aduce mai mult spre senzația de SUV-uri cu care poți trăi confortabil în fiecare zi decât reușesc să se apropie celelalte modele concurente. Pentru unii, asta e bine, pentru alții asta e semn de slăbiciune într-un segment în care mașinile sunt abuzate și muncite de proprietari (sau, mai rău, de șoferi insensibili) care se așteaptă să reziste cel puțin 500.000 de kilometri. Pentru noi, asta nu înseamnă decât că de fiecare dată când am condus un Amarok, am făcut-o nu ca și când am fi furat-o, ci ca și când viața noastră ar fi depins de găsirea unui punct slab și foarte evident al mașinii. N-am găsit.

În plus, pe Amarok mai găsești o combinație strălucită de motor 2.0 TDI biturbo de peste 180 de cai și cutie de viteze automată în opt trepte care schimbă superb și lin și fără șocuri și rapid și în principiu de vis. Desigur, mașina vine în milioane de variante. Poți să cumperi un Amarok single cab cu platformă, single cab cu benă, double cab cu o coșmelie în spate care seamănă a ambulanță dar e de fapt un mic dormitor, un pas înainte făcut spre civilizație de cei obișnuiți să doarmă în cort. Desigur, există și mai multe linii de echipare, plecând de la Basic și terminând cu Canyon (cel portocaliu, pe care l-am tot condus noi), Dark Label sau Ultimate. Practic, așa cum există în zilele noastre o mașină pentru orice om, există și un Amarok pentru fiecare, după cum puteți observa în acest configurator.

În al treilea rând, în sentimentul că nimic nu te poate opri. Spre deosebire de primele două puncte, e posibil ca acest sentiment să fie valabil doar pentru unii dintre noi. E vorba despre acea dependență care te cuprinde față de dâra de praf pe care o ridică mașina ta pe macadam. Despre acel mindset care te cuprinde când mergi și mergi și mergi și n-ai mai vrea să te oprești. Despre ambiția aia prostească și minunată care te face să cauți să mergi suficient de tare peste pietre și denivelări încât să sari și să plutești un pic pe ele, dar suficient de încet încât să nu pui te trezești în pericol de a face vreo pană. Despre acele momente în care vezi un vad în față și intri în el cu zâmbetul pe buze. Despre urcările alea atât de abrupte încât pentru câteva secunde nu mai vezi drumul, ci doar norii. Și, desigur, e vorba despre acel moment în care te trezești dimineața, în frig, în cort, și singurul lucru pe care vrei să-l faci e să te sui în mașină, să dai drumul la căldură și să pleci să nu mai auzi niciodată cuvântul „bivuac”.

Acum vă las cu o galerie de fotografii superbe din Albania și cu acest teasing stelar al unui timelapse făcut de omul nostru #sabadag. Avem mult de muncă să punem cap la cap tot ce-am filmat, dar pare că va ieși ceva epic.

IMG_0037_2